Bogdan Ghineț: Am preferat să intru pe piață și apoi să ajustez, decât să aștept până găsesc formula ideală de prezentare

Bogdan Ghineț este absolvent de Științe politice și deține un master în Studii de securitate și Integrare Europeană. Are o experiență de 10 ani în implementarea proiectelor cu fonduri europene și naționale. De patru ani însă, a devenit antreprenor și comercializează fructe deshidratate sub brandul “Scrijele de mere ca la bunica”. Acest brand are o notorietate de patru ani, produsele ajunseseră inclusiv în București într-un lanț de 15 magazine, iar între timp, antreprenorul a investit în propria unitate de procesare. Tânărul întreprinzător speră ca această investiție să îi aducă, pe lângă autonomie, și posibilitatea de a-și diversifica oferta.

 

Cum v-a venit ideea înființării unei afaceri cu fructe uscate?
Ideea a apărut în 2015, după o perioadă în care am acordat consultanță pe fonduri europene pentru firme care făceau producție. Am interacționat cu mai multe companii din România, cărora le-am implementat proiecte. Am observat că există o lipsă acută în zona fructelor uscate. Zona de sucuri era acoperită, nu prea aveam șanse ca începător. Dar zona de fructe uscate era foarte puțin dezvoltată. M-am asociat inițial cu un partener care să usuce fructele pentru mine, iar eu le comercializam. Partenerul meu era din Olt, făcea deshidratarea fructelor într-o manieră tradițională, în cuptoare de lut. Între timp, mi-am dat seama că pentru a intra în lanțurile de magazine cu brandul ”Scrijele de mere ca la bunica” și pentru a le putea oferi partenerilor un preț bun este nevoie să îmi deschid propriul punct de procesare.

„Am avut ocazia să discut cu mulți antreprenori. Toate businessurile au pornit de la o idee, uneori chiar banală, simplă. Au ajuns la un rezultat frumos, în timp, prin muncă, sacrificii, dezamăgiri, dar și bucurii. Am simțit și eu nevoia asta, de a face ceva.”  Bogdan Ghineț, fondatorul start-upului SC Fructe Deshidratate SRL.


Cum ați obținut fondurile necesare?
Prin martie-aprilie 2018, una dintre bănci a deschis un program pentru start-upuri. Am aplicat în aprilie, m-am întâlnit cu o comisie de evaluare, am povestit despre business și mi-au acordat încredere. Prin mai-iunie am fost declarat câștigător și m-au finanțat. Am obținut practic un credit, în valoare de 23.000 de euro, la care se adaugă aportul meu, în valoare de 20-25% peste această sumă.

Cum ați pornit această afacere?
Din august 2018 am identificat un spațiu adecvat pentru procesare, l-am amenajat, l-am pus la punct, am cumpărat un bazin pentru spălarea fructelor, un deshidrator, un echipament de feliat și unul de ambalare. Având în vedere că depind total de disponibilitatea materiei prime locale – nu am depozitul meu în care să păstrez fructele pe perioade mai lungi – , am început cu mere. Am o mică livadă de mere la părinți și mă pot folosi și de merele lor ca materie primă. În plus, zona în care se află punctul de procesare este înconjurată de livezi, majoritatea vând mere, nu le procesează. Așa că am acces la cel puțin două-trei livezi pe un perimetru de cinci km, deci resursa materială e aproape. Echipamentele pe care le-am achziționat îmi permit să feliez și mere, și pere. Cel de deshidratare mi-ar permite să folosesc și alte tipuri de fructe.

În ce stadiu se află proiectul, cât ați investit în el și unde desfaceți?
Am obținut toate autorizațiile, am scos primele loturi, le-am introdus în primele mici magazine din zona Iași și sunt în discuții avansate cu câțiva distribuitori, lanțuri de magazine și cafenele pentru a le comercializa. Pentru moment, capacitatea de procesare este una mică, în jur de 3.000 de caserole pe lună. Am investit în total 35.000 de euro în businessul acesta până acum și mai am de investit. Am aplicat și pentru programul Start-up Nation, ca să pot să îmi dublez capacitatea de procesare și să îmi diversific gama de produse. În zona Iașului avem deja un istoric, de anii anteriori până acum am fost prezenți în zece magazine și cafenele, dar și în două-trei magazine online.

Ați observat tendințe de consum care vă motivează să continuați să investiți în acest business?
În ultimii doi-trei ani de experiență dobândită în comercializarea de fructe deshidratate, am observat că mulți consumatori nu știau tipul acesta de produs – nu îl văzuseră, nu era prezent în magazine. Pe urmă modul de prezentare nu era destul de atractiv/autentic. Eu vreau să mă axez pe materia primă clasică: mere, pere, gutui, piersici… Se găsesc în piață, dar sub formă confiată, ceea ce înseamnă că pe lângă deshidratare au un surplus de zahăr, care le face mai dulci, le prelungește valabilitatea. Eu doar deshidratez fructele, nu le aplic niciun alt tratament. Am remarcat o tendință de consum crescută, ca să vă dau un exemplu, la cei care fac sport, și care după efort au nevoie de un supliment alimentar, dar care să nu fie artificial, să nu conțină zahăr în plus, și asta vreau eu să le ofer.


Care este obstacolul cu care vă confruntați frecvent?
Cel mai greu îmi este să asigur continuitatea materiei prime, cel puțin până când voi avea propriul depozit. Am avut noroc să identific foarte aproape de mine un producător care deține un depozit și mă poate ajuta cu materia primă, dar nu are o diversitate de fructe în acest moment. Majoritatea furnizorilor care dețin livezi nu au depozite frigorifice în care să își păstreze fructele pe o perioadă mai lungă. Pentru că 2018 a fost un an foarte bun din punctul de vedere al producției, am avut de la furnizori oferte la un preț foarte bun, doar că eu nu aveam contract semnat cu un lanț de magazine unde să le comercializez, și nu am avut cum să achiziționez mai mult. Spațiul de depozitare de care dispun deocamdată acomodează mai bine de 5 tone, dar dacă nu am suficiente contracte ferme de la clienți, aș rămâne cu ele pe stoc. Principala problemă cu care mă confrunt este dificultatea cu care se poartă discuțiile cu lanțurile de magazine. Reacționează foarte greu și nu sunt foarte deschiși să sprijine procesatorii la început de drum. Tot sistemul în care ei activează îngreunează luarea unor decizii și fiecare zi de întârziere înseamnă pentru noi o presiune și mai mare.

De ce depinde ca planurile d-voastră de creștere să se îndeplinească?
În primul rând ar trebui să mi se aprobe proiectul cu care am aplicat în cadrul programului Start-up Nation, în al doilea rând să găsesc înțelegere la achizitori sau administratorii magazinelor. Nu avem posibilitatea de a oferi cantități mari, nu că nu am vrea. Ar fi nevoie să găsim parteneri care să poată să livreze materie primă constant, pe o perioadă mai lungă de timp. Avem avantajul că suntem aproape de granița cu Republica Moldova. Ei au livezi, ar fi o sursă alternativă, stabilă, de materie primă. Sper să pot să fac o schimbare și în modalitatea de ambalare, am cerut mai multe oferte pe care le testez și iau în calcul posibilitatea de a renunța la caserolele de plastic. Deocamdată este vital să ajungem în magazine, să ne facem promovare, cât de cât. Știu că produsul e bun, dar lumea începe să fie reticentă la ambalajul de plastic. Până acum am investit în lansarea spațiului și amenajarea producției. Am preferat să intru pe piață și apoi să ajustez, decât să aștept până găsesc formula ideală de prezentare.

Cum se pot achiziționa, totuși, cel mai simplu, Scrijelele de mere ca la bunica?
Cel mai frecvent, clienții ne accesează pagina de Facebook, noi nu avem un magazin online. De aici înainte voi crea un buget și ne vom axa pe marketing, până acum m-am concentrat pe partea de procesare. Îmi propun să semnez un parteneriat cu cel puțin un lanț de magazine unde să pot livra corespunzător cu capacitatea de procesare de care dispun. Sper să îmi lărgesc aria de desfacere, să intru în mai multe magazine și să vin cu cel puțin încă un produs pe piață, pe care să îl pot susține din punctul de vedere al cantităților cerute. Din calculele mele ar trebui să livrez cel puțin 5.000 de caserole pe lună a câte 100 de g. Aceasta ar fi o cantitate semnificativă, care mi-ar permite o colaborare pe termen lung cu o rețea de magazine. Totul depinde însă de constanța furnizorilor.