In tari precum Spania, Franta sau Olanda, pitini sunt producatorii care-si desfac singuri marfa la piata. Pietele en gros din aceste tari lucreaza cu 800-1.000 de producatori individuali si deservesc anual, prin intermediul revanzatorilor ce le calca pragul, peste 10 milioane de clienti. In Romania, pietele de gros au devenit o raritate. Cu toate acestea, actuala proprietara a Pietei de Gros din Bucuresti, Camelia Sucu, crede cu tarie ca modelul de business al europenilor poate fi aplicat si pe piata romaneasca. Camelia Sucu a cumparat anul trecut Piata de Gros din cartierul Berceni pentru aproximativ 4 milioane de euro.
Ce v-a determinat sa investiti intr-un domeniu atat de dificil cum este piata de legume si fructe?
Cred in potentialul agriculturii romanesti. Acesta trebuie insa valorificat. In ciuda dificultatilor si obstacolelor actuale, cred ca pe viitor fermierii romani vor reusi sa se asocieze, sa obtina finantari europene si sa creeze un model de business similar cu al agricultorilor din Europa. Vreau sa aduc aceasta piata la standarde europene pentru a oferi producatorilor romani conditii civilizate in care sa-si valorifice marfa.
Ce intelegeti, mai exact, prin conditii europene?
Am vizitat, si voi continua sa o fac, mai multe piete similare din alte tari, pentru a vedea cum arata o piata de gros construita si organizata la standarde europene. In Barcelona, de pilda, piata de gros se intinde pe aproape 90 de hectare, lucreaza cu cateva sute de producatori nationali si importa tori, iar oferta este grupata pe ca tegorii de produse: legume si fructe, peste si fructe de mare, carne sau flori. Este incredibil cat de bine sunt organizati. Modelul de afaceri este simplu, dar foarte eficient.
Cati chiriasi aveti in acest moment si ce intentionati sa faceti pe viitor?
Astazi avem 80 de chiriasi (food si non food) si trei hale a cate 4.100 de mp fiecare. Mai exista un spatiu in care a functionat o hala de frig, insa ea a ars inainte de a cumpara eu Piata de Gros. Am analizat, cu ajutorul evaluatorilor, stadiul in care se afla piata, sa vedem ce mai e bun si ce nu. Deocamdata, am angajat o firma de paza si una de salubritate, pentru ca locul sa nu se degradeze si pentru a asigura conditii civilizate actualilor chiriasi. Revenind la chiriasi, in primele luni dupa achizitie, a trebuit sa stam de vorba cu acestia, sa-i linistim si sa le explicam proiectele noastre de viitor. Pe termen scurt, doresc sa imi fac o echipa cu ajutorul careia sa implementam o strategie comerciala si de marketing, in asa fel incat sa atragem noi producatori care sa-si vanda marfa prin noi. Doua lucruri trebuie reconstruite: traficul si clientii. Cautam producatori individuali pentru a-i atrage in proiectul nostru. In aceasta directie se indreapta eforturile mele.
Ce le oferiti acestora? Cum ii atrageti?
Avem un pret competitiv la inchirierea standurilor. Noi nu le cerem producatorilor chiria in avans pe trei luni, ci le oferim reduceri importante pentru cei care vor sa colaboreze cu noi pe termen lung. Spatiul pus la dispozitie este curat, decent. Exista si celule de frig pe care le punem la dipozitia producatorilor, iar in perioada urmatoare avem un plan de marketing prin care sa sustinem refacerea traficului. Piata de Gros poate fi si inceputul unui burse de marfuri.
Ce prioritati aveti pe partea de investitii?
Va fi nevoie de investitii mari pentru modernizarea acestei locatii si pentru crearea unor conditii logistice corespunzatoare nevoilor cumparatorilor, iar pentru asta am angajat un consultant cu ajutorul caruia sa accesam fonduri europene. In halele Pietei de Gros Bucuresti s-au investit peste 20 de milioane de dolari si, cu toate acestea, ele nu sunt dotate nici macar cu o rampa de incarcare a marfii. In alta ordine de idei, vrem sa construim o zona de birouri pentru ca in orice Piata de Gros trebuie sa fie un birou vamal si un laborator de analize pus la dispozitia clientilor. Langa hale, mai exista un teren in care putem construi o alta hala de frig.
Piata de Gros detinea si cateva centre de colectare a fructelor si legumelor. Ce ne puteti spune despre ele?
Da, exista sase centre de colecta re in jurul Bucurestiului, insa ele nu au fost incluse in pachetul de licitatie. La sfatul Ministrului Agriculturii, Valeriu Tabara, am facut o cerere la ANAF pentru a le prelua in administrare. Din cate am inteles de la producatori, doar trei dintre ele ar fi mai importante. Prin intermediul centrelor de colec tare putem deveni un cumparator direct, un integrator. De altfel, din cate inteleg, existenta unor centre de colectare a legumelor si fructelor la nivel national este si o prioritate de stat.
Ce obstacole importante ati sesizat pe aceasta piata?
Una dintre piedicile de care ne lovim este nefiscalizarea ruralului, fenomen cu impact negativ asupra industriei. Atata vreme cat exista reticenta in fiscalizarea acestui domeniu si in asocierea producatorilor in grupuri, nu putem depasi problemele actuale. O alta problema se refera la sezonalitatea accentuata. Lipsa serelor de legume face ca producatorii sa nu poata asigura marfa pe tot parcusul anului, iar o Piata de Gros trebuie sa asigure un flux continuu de marfa.
Povestea pietei de gros
Piata de Gros din Bucuresti a fost prima societate autohtona specializata in colectarea, depozitarea si comerciali za rea legumelor, fructelor si florilor produse de fermierii romani. Creata in 1998 cu sprijinul Gu vernului Germaniei, in cadrul unui proiect cu o valoare de 25 de milioa ne de dolari, finantat de Banca Eu ro peana pentru Reconstructie si Dez volt are (BERD), Piata de Gros a intrat in executare silita pentru ca nu a pu tut sa restituie la timp imprumutul contractat de statul roman la infiin tare. Principala functie a acestei piete a fost aceea de distributie, ea facilitand transferul marfurilor de la producatori catre consumatori.
