Datele oficiale arată că circa 5% din terenurile din țara noastră sunt cultivate cu producții bio, România ocupând a șasea poziție de la coadă, într-un top european. Neoficial, suprafețele ar putea fi mai mici, existând un trend de renunțare la culturile bio în favoarea celor convenționale, în rândul mai multor fermieri. Nasul Roșu, ferma de legume bio situată lângă București, se încăpățânează să continuie să pună pe piață legume ecologie. Cei doi antreprenori care au pornit acest business în urmă cu mai bine de un deceniu, Alina și Dan Constantinescu, cred că piața de fructe și legume ecologice rămâne o nișă, în România. Ascultându-l pe Dan Constantinescu cu câtă fascinație și bucurie vorbește despre soiurile de roșii pe care le cultivă, am înțeles că secretul rezistenței sale vine și din dorința personală de a rămâne în zona aceasta de produs curat. Lucru pe care de altfel mi l-a confirmat și interlocutorul nostru. “Ca să produci bio, trebuie să fii tare ca să reziști, trebuie să-ți dorești cu adevărat să faci asta”, spune Dan Constantinescu într-un dialog cu Modern Buyer. L-am invitat pe acesta să ne împărtășească opinia sa cu privire la consumul de fructe și legume ecologice în România, despre șansele ca această categorie să depășească stadiul de nișă, dar și planurile fermei Nasul Roșu în 2025, un an provocator din punct de vedere economic.
Cum arăta piața de legume ecologice când ați început această afacere de familie și cum o vedeți astăzi? Ce ar putea conduce la o creștere mai consistentă a categoriei?
Noi am intrat în povestea aceasta în urmă cu 10-12 ani, când producția ecologică de legume era la un nivel extrem de redus. În acești ani, am văzut o serie de demersuri și afaceri noi, multe fonduri europene, dar și multe speranțe de îmbogățire. Piața a tot fluctuat în funcție și de diverse contexte, dar eu cred că vorbim încă de o nișă. Să știți că totul pleacă de la consumator, iar aici mă refer la educația de consum. Povestea aceasta cu ecologia, cu educația ecologică este o chestiune care durează cel puțin o generație. Aș face aici o comparație cu Franța, o piață în care agricultura ecologică este foarte dezvoltată. În Franța, eforturile de a îndruma consumatorul către o hrană sănătoasă au început în urmă cu peste 30 de ani. Aici există programe guvernamentale care îi învață pe copii ce înseamnă o hrană sănătoasă, există inclusiv instituții de învățământ care au grădini în spatele cantinelor școlare. Elevii îngrijesc plantele, le hrănesc, iar treaba asta are un impact pe termen lung.
Apoi, să știți că cel mai mare client de bio din orice țară dezvoltată este statul. Cunoașteți faptul că statul hrănește foarte mulți oameni, vorbim de cei din spitale, școli, grădinițe, creșe etc. Dacă statul român ar decide ca 20-30% din această hrană oferită să fie certificată ecologic, atunci peste alți 10 ani piața de eco ar arăta foarte diferit. Noi, toți actorii de pe lanțul de distribuție- producători, importatori, comercianți, distribuitori – putem să înteținem această “flacără”, dar mai întâi trebuie ca ea să existe cu adevărat. Agricultura ecologică poate crește și dacă statul nu rămâne un simplu observator al eforturilor pe care mediul privat le face pentru a crește consumul, de a suține produsele curate. Dar anul trecut, noi am fost anunțați că TVA a crescut de la 5 la 9% pentru produsele ecologice. Prin această decizie, statul român a pus un semn de egalitate între o legumă ecologică și una convențională. Concluzionând, din punctul meu de vedere, agricultura biologică este o nișă la momentul acesta și cred că va rămâne așa până când vom vedea niște politici coerente în domeniu. Astăzi, ca să produci bio, trebuie să fii tare ca să reziști, trebuie să-ți dorești cu adevărat să faci asta. Altă motivație nu ai. Oricum ai tendința să idealizezi puțin lucrurile și mulți antreprenori au văzut că există niște bariere reale și dure și au renunțat. Noi am plecat de la o grădină care să servească propria familie, asta ne-am dorit întotdeauna să facem și asta facem, e și o chestiune de încăpățânare.
De ce spuneți asta, ce provocări aveți?
Cea mai mare provocare în ultimii doi ani este volatilitatea mediului în care ne mișcăm. Acum trei ani se introducea, cu surle și trâmbițe, o măsură legislativă care oferea o serie de scutiri de taxe pentru toți cei cu carte de muncă în agricultură. S-au bucurat foarte mulți, într-adevăr am văzut atunci niște efecte concrete, apoi aceste faciltăți au fost eliminate. Nu poți lua astfel de măsură de pe o zi pe alta, trebuie să oferi antreprenorilor o perioadă de tranziție în care să se pregătească pentru un efort financiar mai mare. În lumea asta extrem de volatilă trebuie să ai cu adevărat o mare flexibilitate și agilitate. În fiecare zi trebuie să ai planul tău de reinventare. Este una dintre provocări.
Ați început cu o grădină de familie, apoi ați crescut și suprafața, dar și sortimetația. Ce suprafață de teren exploatați astăzi și ce legume puneți pe piață?
Noi am început cu o grădiniță de 200 de mp, care a ajuns la 7.000 de m, apoi la două hectare și jumătate. Din suprafața de 2,5 ha, un hectar îl aveam în arendă. Ușor, ușor pentru acel hectar, am ajuns să plătim un preț nerezonabil, vecinii noștri considerând că am prosperat. Asta ne-a determinat să renunțăm și să reducem suprafața. Astăzi mai cultivăm circa 1,8 hectare, doar ce avem în proprietate. Avem un spațiu protejat pe o suprafață destul de importantă – aproape 7000 de mp -, iar în rest culturi în câmp. Avem și o mică fermă de animale.
Roșia rămâne cel mai popular produs al fermei Nasul Roșu. Roșia aceasta a fost să spunem, scânteia, a fost ceea ce am idealizat noi când ne-am apucat de agricultură. Sunt pasionat de mâncare, iar noi ne-a apucat să cultivăm roșii pentru gustul acela al copilăriei. Eram în al doilea sau al treilea an și cultivam atunci 60 de soiuri diferite de roșii. O cutie de roșii din grădina proprie arăta ca un soi de “lădița” cu comori: multă culoare, multe arome. Și astăzi cultivăm o varietate de roșii și atunci s-a creat în jurul nostru imaginea aceasta de cultivatori de roșii. Dar, în particular, produsul nostru principal este castravetele, din punct de vedere al volumului de producție.
Ce centitate de castraveți și de roșii estimați că veți pune pe piață în acest sezon?
Anul acesta, estimăm că vom produce circa 12 tone de castraveți, o cantitatea onorabilă pentru o fermă ecologică de dimensiunea noastră. Pentru roșii, mă aștept la 6-7 tone, dar o parte din această cantitate va merge probabil în procesare, în conserve. Roșia însă reprezintă, pentru noi, cea mai fascinantă legumă din lumea aceasta, nu cred că există ceva mai variat prin diversitate, gust, plasticitate. Vorbim de o plantă care s-a născut la Ecuator și care a ajuns să stăpânească globul. Nu există o legumă mai populară ca roșia.
Ce soiuri de tomate cultivați anul acesta?
Cum spuneam, de-a lungul anilor am testat multe soiuri de tomate, unele extrem de apreciate în alte piețe, dar nu și la noi. Un astfel de exemplu a fost soiul Yellow Brandywine, varianta galbenă a faimoaselor tomate brandywine, considerate una dintre cele mai gustoase din lume. Dar în România nu a prins soiul acesta. Astăzi, avem două varietăți de tomate de calibru mare și șase soiuri de roșii cherry. La cherry am căpătat o fixație și anume să oferim o caserolă cu o varietate de tomate: culori diferite, texturi, dulceață, aciditate, gust general diferit. În topul celor mai bine vândute roșii se regăsește soiul rosa, apoi mixurile de cherry. Am sacrificat puțin ceea ce numim astăzi shelf life și am pus accentul pe aromele tomatelor noastre. Noi vindem niște roșii pe care nu le putem livra în marile lanțuri de retail, de pildă, pentru că au coaja mai subțire, un procent mai mare de zahăr, iar aceste calități le fac și mai ușor perisabile, produsul va fermenta mai rapid. Coaja subțire este “dușmanul” raftului de supermarket și atunci am căutat alte canale de vânzare.
Ce altceva mai cultivați în ferma proprie?
Ne-am schimbat puțin modelul de afaceri. În anii anteriori, abordarea noastră mergea către o diversitate mare de produse, lucram pe micro-loturi, dar s-a dovedit un model greu de gestionat în contextu unei crize permanente a forței de muncă din agricultură. Anul acesta, ne-am restructurat puțin portofoliul de produse. Pe lângă tomate și castraveți, mai producem dovlecei și ardei iute, dar și câteva plante aromatice precum leuștean, cimbru etc, adică ceea ce se consumă frecvent în bucătăria românească. Am făcut asta și în ideea de a oferi solului un moment de respiro pentru că o cultură de roșie este mare consumatoare de substanțe nutritive din sol.
Unde vă comercializați legumele și plantele aromatice produse în ferma proprie?
Avem în segmentul de comerț online doi parteneri strategici, Sezamo și Freshful. Așa cum spuneam, noi nu producem niște cantități foarte mari, iar asta a făcut ca în 2024 de pildă să vindem roșiile noastre doar printr-un singur retailer. Am reușit să stabilim cu cei doi parteneri un proces foarte bine pus la punct, în așa fel încât, de la cules până la depozitul lor să avem un interval de circa trei ore. În baza acestui efort, am reușit să avem și o reacție foarte bună din partea consumatorilor finali care revin în site-urile lor cu un feedback instant referitor la produsele livrate acasă. Spre deosebire de retailul mare, aici consumatorul oferă mai rapid feedback și așa aflăm cum este primit produsul nostru. Un alt canal de vânzare este magazinul propriu pe care îl deținem în București, în zona Floreasca și care realizează încă cea mai mare pondere din totalul vânzărilor noastre. În prezent, am rămas cu un singur magazin, am renunțat la expansiune pentru că ne-am dat seama că deschisesem locații noi fără să fim pregătiți procedural, dar și la nivel de echipă. Ne bazăm, așadar, pe o vânzare din aceasta zilnică.
Cu cât estimați că sunt mai mari costurile unei culturi ecologice în comparație cu legumele convenționale?
Depinde de mai mulți factori. Cea mai mare diferență vine din costul cu forța de muncă. Și noi și antreprenorii din segmentul produselor convenționale avem nevoie de oameni, dar manopera este mult mai complexă în sistemul ecologic. Pe suprafața aceasta mică de care v-am spus, în plin sezon, la noi lucrează 12 oameni pentru că nu ai voie să folosești ierbicide și atunci ei plivesc manual trei sferturi din timp. Apoi, nivelul de productivitate este complet diferit. O roșie certificată ecologic, cea mai timpurie, apare pe piață în a doua parte a lunii mai, pe când în convențional avem roșii pe piață din aprilie. Prețul corect se formează în funcție de acești factori, dar și de piață, respectiv de puterea de cumpărare. Există, de asemenea, producători care au reușit să creeze un brand în jurul produselor lor și o calitate recunoscută și atunci și prețul pe care îl fixează poate să fie mai mare. În concluzie, cred că depinde de la produs la produs și de la producător la producător, aceste diferențe pot să fie de la 30-40% până la 200%.
În încheiere aș vrea să vă întreb ce cifră de afaceri ați obținut în 2024 și ce obiective aveți pentru 2025, la nivel de investiții, de strategie de piață?
Am încheiat 2024 cu o cifră de afaceri de circa 2 milioane de euro. Noi am tot crescut și anul acesta este un an al consolidării. Vrem să aducem, pe lângă creșterea aceasta cantitativă pe care am obținut-o și o creștere calitativă, iar când spun asta mă refer la tot ce înseamnă echipă, proceduri, calitatea lucrului bine făcut. Ne bazăm foarte mult și pe cei doi parteneri din retailul online, avem un feedback permanent de la ei pe tot ceea ce înseamnă calitate, ambalare, standarde, legislație, iar asta nu face decât să ne ajute. Nimeni nu s-a născut învățat, iar în 2025 noi vrem să ne consolidăm poziția, să ne facem și mai bine lecțiile, iar pentru asta e nevoie de puțin efort. Ne vom concentra pe îmbunătățirea experienței clienților, atât la cei doi parteneri din retail cât și în magazinul propriu, este un aspect diferențiator foarte important pentru noi. Sezamo și Freshful sunt un sprijin foarte mare pentru noi și continuăm să învățăm unii de la alții.
Avem niște planuri de investiții în special pe zona de condiționare, respectiv echipamente frigorifice, dar și în zona de ambalare. Deja am achiziționat două echipamente noi de ambalare, încercăm să optimizăm fluxurile în zona aceasta. Probabil într-un interval de 3-5 ani ne vom muta într-un depozit nou, dacă lucrurile merg mai bine. Logistica începe să devină o provocare pentru orice fermier, drumurile acestea au auns să coste foarte mult.
Vedeți un potențial de creștere a pieței de fructe șu legume bio, în 2025?
Da, este o creștere, dar vorbim de o evoluțe lentă de la un an la altul. Clienții noi sunt părinții cu copii mici, este o chestiune firească pentru că devenind părinte ești mai atent la alimentația copilului și a întregii familii până la urmă. Poate că noua generație va fi mai atentă la alimentație și va stimula mai mult agricultura ecologică.
