Gutuia, poate cel mai parfumat fruct al toamnei, rămâne o nișă insuficient exploatată de pomiculturii români. În România, culturile de gutui ocupă suprafețe mici, fragmentate în diverse regiuni ale țării. Acesta este și motivul pentru care, aproape tot timpul anului, marii comercianți își completează sortimentul cu gutui din Turcia sau Grecia. În Banat se află una dintre puținele livezi de gutui din România, plantată în urmă cu șapte ani de compania AgroGreen. Casian Perțe, fermier cu experiență în pomicultură, a decis să exploateze această nișă, încercând să înlocuiască gutuia din import cu una românească. Demersul său pare unul de succes, chiar dacă vremea mai încurcă planurile și productivitatea acestei plantații.
Sunteți producători de mere, piersici, caise etc. Când ați decis să cultivați gutui și ce v-a determinat să vă orientați către această cultură?
Colaborăm de mulți ani cu marile lanțuri de retail, suntem atenți la piață, suntem deschiși să testăm culturi noi și căutăm să înțelegem mai bine ce își mai doresc clienții. Ideea ne-a venit după ce am sesizat că nu există în piață gutui românești, aproape totul vine din Turcia, Grecia, foarte puțin din România, motivul principal fiind producția internă mică. Având o colaborare bună cu un partener din Italia, de unde cumpărăm plantele pentru alte culturi, ne-am decis să încercăm. Aveam câteva terenuri în afara fermei de bază, la distanță de circa treizeci de kilometri, și în urmă cu șapte ani am plantat acolo gutui. Localizarea acestor terenuri este ideală, pentru că gutuiul are probleme cu dăunătorul bacterian Erwinia amylovora, cunoscut sub numele de foc bacterian, și nu este bine să fie plantat lângă măr, păr sau alți pomi fructiferi. Așadar, suntem în al șaptelea an de la plantare și în anul patru de producție.
Câte soiuri de gutui cultivați în prezent și pe ce suprafață?
Suprafața pe care cultivăm gutui este de 5 ha. În prezent, avem trei soiuri: Gigante di Vranja (fructe de mari dimensiuni, foarte aromate), Champion și Ekmek. Pe o suprafață de aproximativ 20% cultivăm Gigante di Vranja, alte 20% sunt alocate soiului Ekmek, iar pe restul am plantat Champion, un soi mai târziu. Am făcut această alocare ținând cont și de perioada de coacere a fructelor, dar și de rezistența lor la păstrare și manipulare. Soiul Champion, deși nu are un fruct de mari dimensiuni, se caracterizează printr-o rezistență mai mare la depozitare, manipulare.
La cât se ridică investițiile pe care le-ați realizat în cultura de gutui?
Investiția inițială a fost de aproximativ 12.000 de euro, iar anual mai investim 5.000-7.000 de euro pe hectar, în funcție de sezon.
Care a fost cel mai bun sezon și ce cantitate de gutui ați recoltat în 2025?
Anul 2024 a fost cel mai bun sezon de producție, am recoltat în jur de 100 de tone de gutui/hectar, a fost cu adevărat un an excepțional. În 2025, am încheiat recoltarea la finalul lunii septembrie și pot să vă spun că am avut o producție foarte slabă, de doar 20 de tone/hectar. Vremea capricioasă din primăvară, cu frig puternic și chiar îngheț, a afectat semnificativ producția din acest an.
Cum au primit partenerii din retail acest produs, cu cine colaborați?
La început, partenerii noștri au fost încântați că pot cumpăra gutui românești. Totuși, aceștia se așteaptă să ne poziționăm sub prețurile produselor de import, însă nu putem întotdeauna să oferim acest lucru din cauza costurilor mari de producție. În ciuda acestui aspect, am reușit să ne comercializăm toată marfa pe plan intern. Colaborăm cu Lidl, în trecut am mai livrat la Kaufland, Profi sau Carrefour local. În acest sezon, am livrat, deeocamdată, în Lidl și în magazinele Carrefour din regiunea noastră.
Gutuiul este o cultură mai scumpă față de altele, iar ca să produci calitate trebuie să fii atent la tratamente, dar și la programul de fertilizare. Totodată, gutuiul necesită multe lucrări, tăieri și în iarnă, și în vară, pomii sunt pretențioși la focul bacterian, se usucă ramurile și chiar și pomii, trebuie să intervenim mult manual ca să eliminăm focarul, mai ales în anii ploioși. Anul acesta nu am avut provocarea ploilor, din contră, a fost secetă mare, dar înghețul din primăvară ne-a afectat mult producția la hectar.
Costurile de producție au crescut anul acesta?
Da, toate costurile au crescut considerabil, pornind de la cele cu tratamentele aplicate și încheind cu forța de muncă. Am avut și creșteri de 30% la costurile totale de producție, la unele culturi.
Această creștere de costuri s-a reflectat și în prețul cu care ați comercializat fructele?
Nu, dimpotrivă. Am început acest sezon cu prețuri mai mici decât sezonul trecut, de exemplu.
Cultura de gutui este una profitabilă, per total?
Într-un an cu condiții meteorologice normale da, este o cultură cât de cât rentabilă. Ca să poți atinge o rentabilitate bună trebuie să recoltezi minim 50-70 de tone la hectar.
Cum au primit consumatorii gutuia românească?
Din ce am simțit noi, în anii trecuți vânzările au crescut. Când oamenii au început să testeze și să vadă gustul, au crescut vânzările. Soiurile actuale pentru consum sunt mult mai gustoase, mai ușor de consumat și ca fructe proaspete, nu doar pentru compoturi sau dulcețuri. Vânzările au urcat în fiecare sezon, de la săptămână la săptămână.
Ce alte tipuri de fructe mai puneți pe piață?
Mere, piersici, nectarine, caise, prune și, mai nou, struguri de masă. De trei ani am început să cultivăm, plantația este tânără, suntem încă la început, dar am venit cu o calitate bună, iar cererea a fost bună. Strugurele este o oportunitate importantă pentru noi, pentru că nu sunt așa de mulți producători români. Producem struguri pe o suprafață de cinci hectare și intenționăm să mai creștem suprafața ca răspuns la cererea din piață. Comercializăm mai multe soiuri de struguri, printre care Victoria, Italia, Moldova, Red Globe, dar și struguri fără sâmburi.
Intenționați să creșteți suprafața alocată culturii de gutui?
Pe termen scurt nu avem astfel de planuri, vom vedea cum va mai evolua cererea.
