Ce pot face producătorii și importatorii din sectorul FMCG care pun pe piață ambalaje și deșeuri de ambalaje ca să își atingă țintele de reciclare și valorificare, cum pot evita comercianții mai mici sau mari sancțiunile, încă din primul an de implementare a sistemului de garanție-depozit*, aflăm de la Ionuț Georgescu, Director General, Președinte CA, FEPRA International.
Care sunt cerințele care vizează companiile din FMCG, în privința ambalajelor pe care le pun în circulație odată cu produsul?
În cazul industriei FMCG se aplică, la fel ca în cazul tuturor companiilor care pun pe piață produse ambalate, principiul răspunderii extinse a producătorului, conform legii 249/2015. Acestea au obligația legală, conform legislației de mediu, de a recicla și valorifica 60% din ambalajele pe care le pun pe piață.
Însă, pentru că este un proces extrem de anevoios, care presupune angrenarea unor resurse de ordin financiar, operațional, uman sau logistic, majoritatea companiilor care activează în acest sector apelează la o Organizație de Implementare a Răspunderii Extinse a Producătorului (OIREP), care să le preia obligația legală de îndeplinire a obictivelor de reciclare și valorificare, în funcție de tipurile de deșeu puse pe piață.
Producătorii FMCG care au contract cu un OIREP nu doar se asigură că vor avea îndeplinite țintele de reciclare și valorificare la sfârșitul anului și că respectă legislația în vigoare, dar economisesc și resusrse financiare.
Legislația de mediu din România nu a suferit mari schimbări în ceea ce privește principiul răspunderii extinse a producătorilor pe țintele de reciclare și valorificare, dar curând aceasta va fi completată prin adoptarea legislației pentru sistemul de garanție-depozit, precum și de taxa pe plastic, conform directivelor europene.
Noi, la FEPRA, am depășit în fiecare an țintele de reciclare și valorificare impuse de legislația în vigoare, mai exact în 2020 am reciclat și valorificat, în numele clienților noștri, 64% din ambalajele declarate de clienți în cursul anului. Acest rezultat ne oferă încrederea că ne poziționăm în piață ca fiind un partener corect.
Pe cine afectează cel mai mult introducerea taxei de 0,8 euro pe kg, pentru deșeurile de plastic nereciclat?
Conform directivei europene, taxa pe plastic este impusă direct unei țări, în sensul că fiecare guvern stabilește modul în care colectează și gestionează banii. Aceasta va fi plătită din bugetul național. Dacă țara noastră nu va gestiona corect procesul de management al deșeurilor și, mai exact, pe cel de reciclare a plasticului, aplicarea sancțiunilor va fi resimțită în buzunarele tuturor, fie că vorbim de cetățeni sau de companii.
Mai mult, trebuie să luăm în calcul procedurile de infringement, pentru că, de exemplu, România riscă să plătească 200 de mii de euro amendă, zilnic, Uniunii Europene, pentru neatingerea țintelor naționale de țară. Iar suma aceasta este plătită din taxele și cotizațiile noastre, ale cetățenilor. Cam același lucru se poate întâmpla și cu taxa de 0,8 euro per kg de plastic nereciclat. Noi, cetățenii și companiile, nu ar trebui să privim nepăsători, pentru că indirect, gestionarea slabă a deșeurilor de plastic ne va afecta – prin taxe și impozite mai mari.
În prevederile regulamentului 770/2021 sunt înscrise și obligațiile statelor de a monitoriza cantitățile de deșeuri de ambalaje nereciclate și de a păstra documentele justificative pentru o perioadă de 5 ani, pentru transparența și acuratețea datelor. Această taxă contribuie la pachetul de 750 de miliarde de euro al UE pentru recuperarea economică post Covid-19 și va aduce la bugetul total al Uniunii un plus de 1 miliard de euro anual în perioada 2021-2027.
Cum ar trebui să se organizeze companiile și comercianții din FMCG, astfel încât să se poată conforma, cu costuri minime, gestionării corecte a deșeurilor de ambalaje?
Producătorii și retailerii sunt parte esențială și funcțională în procesul de gestionare a deșeurilor de ambalaje. Ei generează cantități mari de deșeuri de ambalaje, în special plastic, sticlă și aluminiu. Este dificil să realizezi individual țintele de colectare, deoarece ai nevoie de foarte multe resurse. Pentru eficientizarea costurilor, cea mai sigură, dar și facilă metodă pentru ei este să se îndrepte spre un serviciu de tip OIREP, care să le asigure, prin contract, îndeplinirea țintelor anuale.
O spun nu doar din poziția de CEO al unui OIREP, ci și pentru că o demonstrează statisticile și autoritățile, cu cifre și rapoarte justificative.
De exemplu, noi, la FEPRA, doar anul trecut, am reciclat și valorificat, în numele producătorilor și importatorilor români, o cantitate de 138.405 de tone deșeuri. Am realizat acest lucru ajutați de o întreagă echipă de oameni, atât angajați, cât și peste 200 de parteneri din domeniul gestiunii deșeurilor: salubriști, colectori, reciclatori, autorități.
Acum, imaginați-vă de câte resurse ar avea nevoie un producător să își îndeplinească țintele în mod individual și dacă este eficient din punct de vedere al costurilor să parcurgă acest proces gestionat intern sau dacă nu cumva este mai avantajos să externalizeze serviciul?
Cu siguranță, în următorii ani, pentru că deja există un trend, companiile vor merge mult pe procese și instrumente ce țin de economia circulară și de reducere a ambalajelor de pe rafturi, pentru a reduce impactul asupra mediului, precum și costurile aferente.
Din datele de care dispuneți, care este statusul implementării sistemului garanție-depozit la nivel național?
Implementarea sistemului de garanție-depozit se va realiza, cel mai probabil, începând cu anul 2022, dar finalizarea lui nu cred că se va face mai devreme de anul 2023. Aceasta, bineînțeles, dacă ne dorim un sistem eficient, bine organizat și care să funcționeze durabil.
Este un proces cronofag și energofag și lucrurile nu se pot întâmpla peste noapte. Motivul este chiar necesitatea unui volum mare de resurse pentru construirea a tot ce înseamnă infrastructură, de la puncte de colectare la spații de depozitare, apoi centre regionale de sortare și control al tuturor cantităților.
Lucrurile vor fi mai clare și fiecare actor își va cunoaște exact atribuțiile și rolul când vom avea forma finală a legii. Deocamdată, discutăm de o propunere de lege, aflată în dezbatere, care nu include angajamente și informații complete.
Foarte pe scurt, ce ar trebui să facă autoritățile în această perioadă privind implementarea sistemului garanție-returnare?
Legislația europeană cere să se asigure cadrul optim de implementare a sistemului garanție-returnare, printr-un sistem complex, transparent, ușor de controlat și bine centralizat, astfel încât să se optimizeze eficient gestionarea ambalajelor. Prin înființarea acestui sistem, conform legislației europene, până în anul 2025, ţara noastră trebuie să ajungă la un nivel al gradului de colectare pentru plastic, sticlă şi metal de peste 75%, iar apoi să se încerce o creştere graduală de peste 85%.
Organizarea punctelor de returnare şi implementarea automatelor pentru reciclare trebuie să se facă până în anul 2022, la nivel naţional, fără discordanțe în ceea ce priveşte mediul urban şi mediul rural.
Cum ar trebui să acționeze producătorii și comercianții pentru implementarea sistemului de garanție-depozit?
Producătorii ar trebui să fie actori principali în implementarea sistemului de garanție-depozit și să fie pregătiți să se implice – fie că vorbim de date pentru transparența sistemului sau de investiții pentru funcționarea corectă și eficientă a lui.
Comercianții vor avea un rol important, chiar esențial, prin prisma obligațiilor legale care le revin. Fie că vorbim de magazine convenționale, fie de hipermarketuri, toate magazinele cu o suprafaţă mai mare de 50 mp aflate în mediul rural sau urban, trebuie să aibă puncte de returnare şi colectare a ambalajelor de sticlă, doze de aluminiu, PET-uri şi stocare temporară a acestora.
Magazinele fac obiectul sistemului garanție-depozit și vor avea responsabilitatea legală să accepte returnarea ambalajelor de la populație și să ofere compensații financiare cu valoarea garanției. Fiecare magazin, în funcție de fluxul ambalajelor, va putea opta pentru un sistem manual de colectare sau pentru unul automat. Dacă vorbim de cel automat, vorbim implicit și de investiții pe care comercianții vor fi nevoiți să le facă, însă nu singuri, pentru că ei vor fi recompensați cu un tarif de administrare a deșeurilor prin acest sistem.
Cum ar trebui să se comporte consumatorii?
Consumatorii au nevoie de informație, de educație ecologică, dar și să li se asigure infrastructura necesară de colectare separată a deșeurilor de ambalaje.
Este incorect și aproape ineficient să faci campanii de informare și conștientizare pentru colectarea separată, dar să nu pui la dispoziția cetățenilor și instrumentele cu care să aibă posibilitatea se facă această colectare.
De aceea, în toate campaniile de comunicare și marketing care vizau informarea cetățenilor, fie că le-am organizat noi, fie că am susținut alți parteneri să le organizeze (cum ar fi ADI-urile), am pus la dispoziție pubele sau saci de colectare separată, pe lângă materialele de informare. Anul trecut, am vrut să aflăm și mai multe informații despre nevoiile cetățenilor, cum se raportează ei la problematica deșeurilor și a mediului înconjurător, așa că am realizat un sondaj, împreună cu INSCOP Research.
Am aflat, de exemplu, că 98,8% dintre intervievați consideră importantă problema colectării selective a deșeurilor. La nivel declarativ, am zice că suntem pe un trend pozitiv de gândire. Tot din acest sondaj am aflat că 96% dintre intervievați au declarat că ar fi dispuși să colecteze selectiv gunoiul, dacă ar avea această posibilitate.
Aici este problema: dacă nu ai la îndemână resursele necesare, nu este suficient să vrei să faci colectare separată. Autoritățile trebuie să investească într-o infrastructură eficientă, care să deservească nevoile cetățenilor.
Consumatorii pot să participe activ la dezvoltarea sistemului de colectare separată? Aveți exemple din alte țări?
Exemple din alte țări există, însă pentru început nu putem implementa exemple de bune practici preluate de la alte state.
De exemplu, Suedia a implementat acest sistem în anul 1984, cum la fel și Finlanda a făcut același lucru, în anul 1952. Sunt foarte multe state care au implementat acest sistem cu mult timp în urmă, iar ratele de succes variază de la 87% în Croația la peste 96% în Norvegia sau Germania. Or, noi, acum, să preluăm un model de bune practici cu care, de exemplu, lucrează Suedia, ar fi total nepotrivit, pentru că situațiile sunt diferite. Ne aflăm la ani distanță, societatea actuală din România nu se aseamănă cu societatea suedeză din anii ‘84 – avem evoluții diferite, ambalajele și compoziția ambalajelor este diferită, legislația este diferită.
Noi avem nevoie să începem de la baza piramidei și treptat, o dată cu dezvoltarea sistemului, când vom recupera decalajele, să începem să aplicăm modele de bune practici din alte țări. Cred că pentru început vom avea nevoie de o campanie de informare activă, pentru a le comunica consumatorilor ce este acest sistem, care sunt avantajele lor dacă se implică și fac colectarea separată, ce avantaje aduce acest sistem pentru țară. Și astfel, dacă mesajele vor ajunge să fie asimilate corect, cosumatorii, adică cetățenii, se vor implica în acest proces.
Ce soluții există în piața din România, care vin în ajutorul companiilor care doresc să își atingă țintele de reciclare / valorificare?
Din fericire, în ultimii ani s-au dezvoltat suficiente instrumente și mecanisme prin care producătorii și importatorii care pun pe piața din România ambalaje și deșeuri de ambalaje să poată să își atingă țintele. Producătorii își pot atinge obiectivele de reciclare și valorificare fie individual, fie prin colaborarea cu un OIREP. Însă, pe oricare dintre cele două variante decid să o aleagă, consider că transparența activităților și gestiunea corectă a cantităților sunt esențiale în procesul de atingere a obiectivelor.
Venind în sprijinul clienților, dar și pentru rețeaua complexă de parteneri și autorități construită pe parcursul anilor, FEPRA a digitalizat procesul de raportare și documentare pentru a eficientiza și a transparentiza lanțurile de trasabilitate. Am înțeles că rolul tehnologiei este important în domeniul managementului deșeurilor, astfel că prin intermediul aplicației FEPRA 2.0, fiecare client și partener poate urmări întreg ciclul de viață al ambalajelor.
Circuitul trece de la intrarea în piață a ambalajului la transformarea în deșeuri, colectare și reciclare, într-un proces de raportare și documentare transparent al gradului de îndeplinire al țintelor de reciclare, al tarifelor medii plătite pentru valorificarea deșeurilor de ambalaje, precum și al detaliilor despre situația financiară a FEPRA.
Viziunea noastră este aceea că o dezvoltare sustenabilă a umanităţii nu poate avea loc fără un management eficient şi coerent al resurselor, iar dezvoltarea industrială, consumul şi managementul deşeurilor trebuie să devină coerente, corelate şi benefice umanităţii.
Astfel, FEPRA implementează periodic campanii de informare și educare pe teme de mediu pentru îmbunătățirea comportamentului de reciclare și reutilizare, ajungând la peste 1 milion de români. Toate demersurile noastre în această direcție, de transparentizare și eficientizare a sistemului, de investiții în echipamente tehnice moderne au condus la crearea unui ecosistem care asigură colectarea și reciclarea corect și sigur.
2020, cu toate transformările pe care le-a impus, a fost un an de explorare pentru FEPRA, un an în care am depus eforturi pentru a sprijini activitatea clienților noștri și a scădea din presiunea costurilor pentru aceștia, asimilând costurile negative, intern. Am început și pregătirea de noi servicii de responsabilitate extinsă, care se concentrează pe reducerea și reutilizarea ambalajelor și a unor proiecte de integrare operațională, care vor încuraja tranziția către economia circulară.
În prezent, suntem în curs de implementare a unui proiect-pilot, împreună cu partenerul nostru, Cora România, prin care urmărim punerea în funcțiune a unui proces de colectare corect, eficient și simplu, care livrează în același timp și componenta de educare și informare pentru public. Este, în esență, un tip de unitate modulară, gândită ca o soluție destinată retailerilor, pentru preluarea și gestionarea deșeurilor de ambalaje.
*Conform legislației privind SGR (sistemul de garanție-returnare sau sistemul garanție-depozit) comercianții cu structuri de vânzare cu o suprafață mai mare de 50 mp au obligația de a organiza puncte de returnare a ambalajelor, sisteme de colectare selectivă a ambalajelor returnabile, sisteme de colectare a ambalajelor de sticlă, PET, doze de aluminiu etc.
