Ruben Budău, tânărul fermier care cultivă un soi de afin unic în România

0
362

Licențiat în silvicultură și profesor la Facultatea de Protecția Mediului din Oradea, Ruben Budău, în vârstă de 35 de ani, și-a descoperit în 2009 pasiunea pentru cultivarea arbuștilor fructiferi. Ceva mai târziu, în 2013, a creat Ferma Bărzani, aflată în județul Arad, la marginea pădurii Munților Codru Moma, departe de poluare din marile orașe. A început cu „foarte puțin”, după cum își amintește, cu un teren abandonat care avea o suprafață de doar 0,8 hectare. Astăzi, ferma are o suprafață de aproape 12 hectare, unde cultivă afin, mur, cătină, zmeură sau prun.

Însă nu toată suprafața este cu arbuști. „Am o pasiune aparte și pentru silvicultură, pentru că am copilărit într-o zonă frumoasă, cu dealuri, la marginea pădurilor de foioase din Munții Crișului. Dragostea mea pentru plante, indiferent că sunt forestiere sau horticole, probabil s-a format încă de atunci”, spune Budău. Astfel, pe lângă culturile fructifere, la Bărzani există și plante energetice, precum salcâmul, sau ornamentale, ca platanul și stejarul roșu.

Când și în ce context v-a venit ideea să înființați o fermă?

Era într-o zi de vară, în primele zile din luna iunie. Vitrina unui magazin agroalimentar din Oradea mi-a atras atenția prin formă și culoarea unui roșu aprins. Erau fructe de zmeur, simple și totodată cochete. Instantaneu mi-au adus aminte de copilărie, de bunici, de gustul de neegalat al fructelor proaspăt culese ale zmeurului din spatele grădinii de țară. Mi-am spus în grabă: „Intru și îmi cumpăr o caserolă când mă întorc.” Când m-am întors, n-am mai găsit însă. Acest episod s-a repetat câteva zile la rând. De aici a început totul. Mi-am zis, pur și simplu, c-o să plantez acasă, la țară, o astfel de cultură. Țin minte că-n toamna acelui an am cultivat primele plante de zmeur. Ferma Bărzani a luat ființă ceva mai târziu, când lucrurile au început să evolueze. Numele l-am ales cu sufletul și cu gândul la satul în care m-am născut: Bârzești, în județul Arad.

Cum se împacă silvicultura cu arbuștii fructiferi?

În acel moment, am început o îmbinare între teorie și practică. Cultura de zmeur are puncte comune cu silvicultura, fiind un produs crescut în flora spontană a pădurilor. Primul pas a fost să mă documentez la biblioteca facultății unde lucrez, apoi pe internet, după care am ajuns, cu greu, să văd cu ochii mei o plantație de zmeur, chiar aici, în Bihor. Până la urmă, e vorba de muncă și iar muncă. Nimic nu e gratis, iar cele două domenii se împacă bine, câtă vreme ce realizezi este făcut cu drag.

Pomi fructiferi, salcâmi, stejarii roșii. Cum diferă culturile?

Fiecare pom, arbore sau arbust are o anumită valoare, important e să știm să le valorificăm pe fiecare. Spre exemplu, un arbust de zmeur sau de mur rodește în anul al doilea de la plantare, practic atunci intră pe profit. În schimb, la salcâmi sau stejari aștepți ani, poate zeci, până să recoltezi produse care să-ți aducă profit. Dar înainte să te gândești la profit, trebuie să vezi ce ai la dispoziție. Care e structura solului? Spre exemplu, într-un sol sărac și arid poți cultiva salcâm ca să-i dai valoare și să-l ameliorezi din punct de vedere staționar. Într-un astfel de sol e exclusă o cultură de arbuști, deoarece pentru aceștia ai nevoie de un sol fertil, sursă de apă, căi rapide de acces și altele.

Cu ce cultură vă mândriți cel mai mult?

Dintre toate, sunt cel mai mândru de soiul de afin RUBEN, pe care în acest am reușit să-l omologhez în România. E un soi rezistent la secetă și îngheț, dar are și o plasticitate lărgită în ceea ce privește ph-ul solului. Poate vegeta, în condiții normale, pe soluri cuprinse între 5,5 și 8 ph. Ca să-l înregistrez, am parcurs câteva etape. Selecție, ameliorare, iar după ce am primit rezultat favorabil, am solicitat înregistrarea acestuia la ISTIS – Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Solurilor. Pentru omologarea unui astfel de arbust a fost nevoie de doi ani de testări. Practic, prin această omologare am adus ceva unic în cultura arbuștilor fructiferi din România, am îmbogățit lista speciilor cu ceva de valoare.

Care sunt cele mai mari probleme cu care vă confruntați, din punct de vedere al culturilor?

Probleme la care să nu găsesc soluții am avut doar la prun. În momentul înfloritului sunt brumele târzii de primăvară și practic florile avortează. În acest an am beneficiat de primul rod mai însemnat, deoarece am avut o primăvară blândă. În toamnă, spre exemplu, o să am disponibil un arbust foarte rustic. E vorba despre CORN (Cornus Mas), un arbust deosebit, care ar putea fi plantat cu succes peste tot în România. Chiar îl recomand pentru plantarea simbolică în anul centenarului.

Unde vă distribuiți produsele?

Momentan livrez doar pentru o singură rețea de retail. E vorba despre singurul lanț de magazine care are la rafturi produse agroalimentare certificate Global GAP. Pe scurt, noi, producătorii, respectăm cu strictețe norme de igienă și securitate alimentară, în mod special ale reziduurilor de pesticide, înainte să trimitem produsul la raft. Așa avem certitudinea unui produs demn, pe care ne bazăm. Un lucru pe care l-am agreat de la început cu hypermarketul, pentru că în acest mod eu, producătorul, am o conduită de urmat, clientul are posibilitatea să verifice oricând, în timp ce consumatorul are siguranța unui produs certificat. În privința cantităților livrate către magazin, pot spune că în fiecare an cresc cu circa 25%.

Cu distribuitorii mici sau cu cei din domeniul Horeca ați colaborat?

În acest domeniu nu ai nevoie de mulți clienți. Doi sau trei sunt suficienți, dacă sunt serioși. Cum v-am zis, lucrez doar cu un retailer modern. În ultima perioadă, activitatea a fost concentrată pe producție, cantitativă și calitativă totodată. Nu e deloc ușor, mai ales dacă ne uităm, de exemplu, la acest sezon. Cantitatea de precipitații cumulate din mai și până la sfârșitul lui iulie a fost de peste 400 de litri/mp.

Cum a evoluat cifra de afaceri a fermei de la începuturi și până astăzi?

În linii mari, a fost de 20 de mii de euro în primul an, după care a crescut anual cu 20-25%. Practic, până acum au fost mai mult investițiile, iar când pornești de la zero, prin curățarea unor terenuri care erau pârloagă, e complicat. Abia de acum înainte ferma va începe să aibă profit. Să fii antreprenor în România e complicat. Eu am procedat așa: când am avut profit, nu mi-am cumpărat mașină scumpă, ci am reinvestit pentru a face lucrurile să funcționeze la parametri normali. Există potențial mare în acest sector și e bine că cei mai mulți din domeniu sunt persoane tinere.

Care sunt cele mai însemnate cheltuieli pe care le presupune un astfel de business?

E scump când înființezi o plantație, deoarece ai nevoie de teren, de pregătirea acestuia, sursa de apă, căi de acces. Apoi vin plantarea propriu-zisă, întreținerea, sistemul de susținere, dacă e cazul. Factorul uman e cel care face diferența. Înaintea fiecărei investiții, trebuie să te gândești de zece ori. Dacă nu, te va costa mai târziu.

Ce trebuie să faci ca să supraviețuiești ca producător român într-o piață în care produsele din străinătate sunt de multe ori mai ieftine?

E adevărat, cei mai mulți români se uită la buzunar, nu la cine produce. Probabil că 90% dintre români sunt interesați de produsele bio, dar puterea de cumpărare e mică. Așa că e cumva normal să aleagă un kilogram de afine bio din Spania, care costă 18 lei, în detrimentul unuia similar din România, dar care are prețul de 50 de lei. Străinii au tehnologii mult mai avansate, sprijin mai mare din partea statelor lor și fructe care țin 30 de zile fără niciun gram de mucegai, la temperatura camerei.

Ați încercat să accesați fonduri europene?

Am avut un proiect depus pentru „Tinerii fermieri” în 2011, dar nu am obținut finanțarea din lipsă de punctaj. Momentan cochetez cu ideea unui nou proiect, care prevede o linie de procesare cu spații de depozitare. În acest mod putem aduce plus valoare produselor noastre. Spre exemplu, la raft nu putem pune calitatea a II-a, dar aceasta poate fi transformată într-un produs finit, astfel încât să valorificăm la maximum producția. Avem, așadar, în plan dezvoltarea spațiilor de depozitare și valorificarea integrată a fructelor produse, pentru că momentan avem doar depozite mobile.

Cum ați promovat ferma și care a fost feedback-ul primit de la oameni?

Cel mai mult pe blogul personal, el a fost cel mai bun canal de promovare. Acolo am publicat despre activitatea mea de fermier, iar în timp am ajuns să interacționez și să fac schimb de experiență cu foarte multe persoane. În general, reacțiile sunt favorabile, iar schimburile de idei sunt constructive. De asemenea, am fost printre primele ferme din România care au implementat conceptul american „U-Pick”. Oamenii vizitează ferma și își culeg singuri produsele pe care le iau acasă. Am amenajat locuri de picnic și de grătar, unde să se relaxeze la aer curat. În plus, cei care vin plătesc 70% din cât ar fi dat în magazin. Trebuie doar să anunțe cu două zile înainte că vin.