„Intentia legii supranumite „51%” (Legea 150/2016 de modificare a Legii 321/2009) a fost sa sprijine productia locala oferind facilitati micilor producatori si sa echilibreze pozitiile contractuale, mai ales din perspectiva costurilor asumate de furnizori fata de comercianti. Insa, dupa mai bine de jumatate de an de aplicare a legii, este evident ca scopul nu a fost atins. Eliminarea posibilitatii de prestare a tuturor serviciilor si respectiv de efectuare a platilor realizate de producatori/distribuitori catre marile lanturi de magazine a determinat transformarea serviciilor prestate de comercianti in discounturi si a complicat excesiv relatiile contractuale. Astfel, chiar daca motivul principal al rediscutarii legii este remedierea prevederilor care afecteaza negativ libertatea de miscare a bunurilor – prin instituirea obligatiei ca fiecare comerciant cu o cifra anuala neta de afaceri sau care detine active de peste 2 milioane de euro echivalent in lei sa aiba la raft produse romanesti in proportie de minim 51% -, mediul de business a cerut sa fie revizuite si articolele referitoare la relatiile contractuale. Printre acestea, cele mai relevante sunt cele privind eliminarea platilor realizate de producatori/distribuitori catre marile lanturi de magazine”, apreciaza consultantii Deloitte si Reff & Asociatii intr-un material publicat recent de Hotnews.
Camelia Malahov, director Deloitte Romania si Silvia Axinescu, avocat, Reff&Asociatii apreciaza ca noua lege ar trebui sa includa o solutie mixta care sa satisfaca atat cerintele producatorilor, cat si pe cele ale comerciantilor.
Mai exact, in opinia acestora, trei categorii de servicii din cele cinci care existau anterior si care erau impuse de necesitati practice ar trebui reintroduse: servicii logistice (depozitare, manipulare), servicii de transport si servicii de promovare a produselor. Motivul? Multi furnizori au nevoie de serviciile logistice si de transport ale comerciantilor pentru ca ei nu dispun de mijloace pentru a le indeplini sau, pur si simplu, aceasta alternativa le eficientizeaza costurile. Prin urmare, ideea de la care s-a pornit in formularea legii – eliminarea serviciilor pentru a obtine un pret net la raft – nu si-a probat valabilitatea, dimpotriva, a dat nastere altor probleme. Totusi, revenirea la prevederile anterioare modificarilor aduse prin Legea 150/2016 ar perturba, in acest moment, si mai mult relatiile contractuale. De aceea consideram ca aplicarea unui mix intre servicii si discount-uri ar regla neajunsurile constatate in practica si ar fi conforma cu realitatea, de vreme ce furnizorii beneficiaza si in acest moment de ele.
