Cumparati produse romanesti?

De cel putin cativa ani, sa zicem de prin 2010, cand mana lunga a crizei mondiale ne-a ajuns si pe noi, mesajul ”cumparati produse romanesti” a devenit omniprezent: pe retelele de socializare, pe etichetele producatorilor romani, la rafturile magazinelor, fie ele detailiste sau angrosiste. Politicienii chiar au inceput sa faca auzite vocile producatorilor romani, cu predilectie in campaniile electorale, sustinand nu doar cumpararea produselor romanesti, al caror brand fusese cumparat de alte multinationale tot gratie ”ajutorului” dat de politicieni, ci venind si cu idei care mai de care mai nastrusnice, printre care cele legate de proportia de alimente / bunuri din magazine. Dihotomia aceasta, intr-o perioada a globalizarii, pare la fel de ridicola ca si disputa religioasa!
Asistam acum cativa ani la o discutie intre reprezentantii comerciantilor si cei ai producatorilor. Pe buna dreptate, comerciantii sustineau ca producatorii agricoli nu sunt organizati astfel incat produsele livrate catre marile retele de magazine sa fie disponibile tot timpul in cantitatile solicitate, la timpul solicitat si mai ales la preturi care sa satisfaca puterea de cumparare a romanilor.

Organizarea logistica a circuitului producere – procesare primara (conditionare) si sortare pe categorii de calitate (!) -depozitare tampon – distributie a existat pana in 1990, iar mare parte din datoria externa a Romaniei a fost platita si prin produsele agro-alimentare exportate, fiind, de altfel, printre putinele, daca nu singura tara care a restituit imprumuturile externe.
Cum insa produsele autohtone pierdusera ”trenul” in lupta cu ”boni-bon-ul” turcesc, iata ca ”intrigantii” de comercianti au continuat lupta aducand pe rafturi ridichi din Italia, ardei gras si dovlecel din Olanda, telina radacina tot din Olanda, prazul tot din Olanda, rosiile din Turcia si Spania si merele din Polonia!
La fel de intrigant este sa gasesti pe rafturile din supermarketuri ceapa uscata din Turcia sau cartofi din Franta, si nu ma refer la cine stie ce sortiment de cartofi care cresc numai-si-numai in pamant frantuzesc!

Cand vine vorba de tarile din Uniunea Europeana, parca frustrarea pe care o simt cand trebuie sa cumpar produse din supermarket sau chiar din piata Obor, mi se mai domoleste, gandindu-ma ca, intr-un fel, cumparaturile mele platesc poate si niste salarii unor romani plecati in Occident pentru aceeasi munca pe care o faceau si in Romania, doar ca platita in Euro sau franci elvetieni sau lire sterline!
Paradigma care rezulta din analiza mea este ca, uneori, e bine sa renuntam sa mai fim xenofobi cu legumele si fructele straine pentru ca, s-ar putea ca acele produse alimentare sa fi fost exportate vrac din Romania in oricare din tarile amintite, conditionate cu un nou ambalaj si o noua eticheta, si revanduta in Romania. Asta intr-un scenariu optimist! Oare nu era mai simplu sa se creeze o logistica adecvata ca sa exportam noi produsele noastre, frumos ambalate si cu eticheta pe care sta mandru tricolorul iar brandul ”fabricat in Romania” e pus la loc de cinste?

In fine, comertul n-are mama, n-are tata, oamenii trebuie sa manance iar comerciantii au inteles primii acest lucru!
Nu m-as fi oprit din activitatea mea cotidiana daca nu mi-ar fi atras atentia unele comentarii aruncate in media on-line legate de ”pretul corect pe care sa-l platim unor tarani aflati la cativa kilometri distanta de Bucuresti”.
Cei cativa tarani care mai exista in zonele limitrofe Bucurestiului, fac de regula o agricultura de subzistenta, de aceea cei mai multi au fost si beneficiarii nenumaratelor programe de calificare sau de educatie antreprenoriala prin fondurile europene! Prin urmare, produc putin si vand scump! In schimb, toata lumea trebuie sa manance!
Propunerile reprezentantilor ministerului agriculturii nu fac decat sa creeze o noua confuzie: proportia alimentelor romanesti versus importate pe rafturile magazinelor alimentare! Romania – tara prezentata in continuare ca avand o populatie majoritara in zona rurala, promovata de altfel si ca destinatie turistica in care ancestralul isi da mana cu modernul, sta, ca de obicei, pe o adevarata mina de aur: agricultura si produsele agro-alimentare industrializate! Da, da…nu mai strambati din nas cand auziti de industria alimentara, pentru ca nu toti producatorii mici pot vinde o conserva cu 4 – 7 lei bucata! Ganditi-va la industria alimentara si la agricultura ca un mare angajator! Sigur, si intr-o bacanie se pot face 10 – 20 kg de conserve manufacturizate, dar pretul este de 3 – 5 ori mai mare iar accesul la ele este restrictionat de nivelul veniturilor! In plus, o bacanie plateste 4 – 8 salarii, pe cand o fabrica de conserve pune mancarea pe masa la cel putin 20 – 50 de oameni si familiile lor!
Si da, cumpar produse romanesti si straine in aceeasi proportie! Calitatea primeaza iar pretul corect este intotdeauna argumentul final in decizia de a cumpara!

Autor: Dr. ing. Gabriela Berechet, Training si consultanta in gastronomie si tehnologii alimentare

Articolul precedentCarrefour experimenteaza un serviciu de livrare rapida, in Paris
Articolul următorKaufland organizeaza primul night food market din Capitala, in colaborare cu Chef Foa
Modern Buyer
Modern Buyer este un pionierat in zona produselor editoriale specializate, fiind prima platforma de informare destinata specialistilor in achizitii – buyeri si oameni de vanzari - din Romania.