Un procent de 34% din companiile care au intrat in insolventa in primul semestru al acestui an sunt din domeniul comertului cu ridicata, al comertului cu amanuntul si al distributiei, iar 7% din randul horeca (hoteluri si restaurante), arata „Studiul Insolventelor” realizat de compania Coface si dat publicitatii in luna august 2016. Comertul cu ridicata si cu amanuntul precum si distributia detin primele doua pozitii in top 10 sectoare din punctul de vedere al numarului de insolvente in semestrul I 2016, cu un numar de peste 1400 de companii.
In randul companiilor din industria alimentara si a bauturilor se remarca o incidenta mai redusa a insolventelor. Mai exact, in primul trimestru al anului, au intrat in insolventa 126 de companii din segmentul FMCG, ponderea acestora fiind de 3% din totalul acestora.
Colectarea creantelor, una din problemele majore ale companiilor intrate in insolventa
Spre deosebire de profilul insolventelor din perioada 2010-2015, cand una din principalele cauze ale insolventei era supraindatorarea cauzata de pierderile acumulate gradual si de utilizarea ineficienta a activelor, companiile care
au intrat in insolventa in primul semestru al anului curent au avut o scadere constanta a nivelului indatorarii. Acestea din urma au inregistrat un varf al indatorarii in anul 2010, respectiv 92%, pentru ca nivelul inregistrat la finalul anului 2014 sa fie de 78%. In schimb, una dintre probleme majore ale firmelor insolvente, si cea mai evidenta relativ la restul indicatorilor finaciari, a fost cauzata de colectarea din ce in ce mai lenta a creantelor. Companiile care au intrat in insolventa in primul semestru al anului curent au inregistrat aproape o triplare a duratei medii de colectare a creantelor in perioada 2008-2014, DSO-ul crescand gradual de la 89 de zile (anul 2008) pana la 231 de zile (anul 2014). Ciclul de conversie a banilor (calculat prin nivelul cumulat al rotatiei stocurilor si creantelor minus durata medie de plata a furnizorilor) a scazut semnificativ in 2014, ceea ce inseamna ca principala sursa de finantare a investitiilor pe
termen lung si a pierderilor a fost reprezentata de cresterea datoriilor pe termen scurt, majoritatea acestora fiind alimentate de la furnizori.