Practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar în România. Un instrument menit să aducă echilibru poate dezechilibra piața 

de Ana-Maria Baciu, Partener, și Ana-Maria Corugă, Managing Associate, Casa de Avocatură Simion & Baciu

Încă din anul 2009, la nivelul Uniunii Europene au existat discuții și dezbateri, referitoare la necesitatea identificării unor soluții de îmbunătățire a funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa, inclusiv prin stabilirea unui standard de protecție, aplicabil în situațiile în care se constată inegalități cu privire la puterea de negociere a furnizorilor și cea a cumpărătorilor de produse agricole și alimentare.

Ca urmare a acestor discuții, în aprilie 2019, a fost adoptată Directiva (UE) 2019/633 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar (”Directiva UTP”). Astfel cum se declară însuși actul normativ adoptat la nivelul Uniunii Europene, acesta își propune să asigure o armonizare minimă în reglementarea practicilor comerciale neloiale între operatorii economici ce acționează în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.

Practicile interzise total de Directiva UTP, pe care le-a adoptat și legiuitorul român sunt, după cum urmează:

• depășirea termenelor de plată,

• anularea comenzilor cu un termen scurt de preaviz,

• modificarea unilaterală de către cumpărător a clauzelor unui acord de furnizare, în anumite condiții;
• solicitarea de plăți care nu sunt legate de vânzarea produselor agricole și alimentare ale furnizorului sau pentru deteriorarea sau pierderea de produse agricole și alimentare sau pentru ambele, survenite în spațiile cumpărătorului sau după ce proprietatea a fost transferată cumpărătorului, atunci când o astfel de deteriorare sau pierdere nu a avut loc din neglijența sau culpa furnizorului;
• refuzul cumpărătorului de a confirma, în scris, clauzele unui acord de furnizare în legătură cu care furnizorul a solicitat o confirmare scrisă;
• dobândirea, utilizarea sau divulgarea în mod ilegal de către cumpărător a secretelor comerciale ale furnizorului;
• amenințarea furnizorului de către cumpărător cu efectuarea de represalii comerciale în cazul în care furnizorul își exercită drepturile legale sau contractuale;
• solicitarea cumpărătorului către furnizor să compenseze costurile aferente examinării plângerilor clienților, referitoare la vânzarea produselor furnizorului, în pofida absenței unei conduite neglijente sau a unei culpe, din partea furnizorului.

În plus însă, legiuitorul român a ales să interzică o serie de alte practici, unele dintre acestea favorabile chiar furnizorului, în anumite circumstanțe, și care fac parte din procesul uzual de contractare, în domeniul produselor agricole și alimentare.

Astfel, în forma adoptată de Camera Deputaților, cameră decizională în procesul legislativ, legea națională interzice cumpărătorului și o serie extensivă de alte practici, considerate automat neloiale, independent de o eventuală negociere și acceptare expresă de către părțile acordului de furnizare, și anume:

• să stabilească un termen de preaviz mai mic de 60 de zile pentru delistarea unui produs marcă privată a unui producător pentru categoriile de produse care includ comercializarea unei mărci proprii a magazinului;  
• să încaseze de la furnizor costurile aferente extinderii rețelei de distribuție a cumpărătorului, amenajării spațiilor de vânzare ale comerciantului și evenimentelor de promovare a activității și imaginii cumpărătorului;
• să utilizeze autofacturarea pentru produsele agricole și/sau alimentare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 320 din Codul Fiscal;
• să aplice reduceri financiare și comerciale sub formă de rabaturi, cu excepția remizelor și risturnelor, a căror reduceri cumulate să nu fie mai mari de 20%, aplicate în funcție de valoarea facturată între cumpărător și furnizor, pentru produse agricole și/sau alimentare;
• să returneze furnizorului produsele agricole și/sau alimentare nevândute;
• să întârzie recepționarea și întocmirea documentelor de recepție a produselor agricole și alimentare;
• să factureze valoarea serviciilor publicitate, marketing, plasare secundară sau reduceri pentru produsele vândute de cumpărător cu titlu promoțional, peste cuantumul de maximum 5% din valoarea încasată de furnizor în baza contractului încheiat între părți;
• să achiziționeze și să comercializeze produse alimentare fără verificarea trasabilității acestora în cazul în care prețul de achiziție este mai mic decât costul de producție mediu practicat pe piața relevantă în perioada achiziției;
• să impună furnizorului o plată pentru listarea produselor sale agricole și alimentare, precum și pentru expunerea spre vânzare a acestora;
• să impună produse și servicii furnizorului, direct sau indirect, să cumpere sau să vândă de la un terț;
• să solicite furnizorului taxe, care îl obligă pe furnizor să mărească artificial prețul de facturare;
• să delisteze, să amenințe cu delistarea sau să retragă de la expunere unul sau mai multe produse agricole și/sau alimentare, în scopul de a pune presiune sau de a exercita represalii comerciale împotriva furnizorului, pentru acceptarea unor clauze contractuale defavorabile acestuia;
• să listeze și să afișeze la raft doar marca proprie a cumpărătorului. Oferta ar trebui să includă cel puțin o marcă privată a unui producător concurent, pe categoria de produse respectivă;
• să aplice condiții comerciale diferite pentru produsele marcă privată ale producătorilor față de produsele marcă proprie ale comerciantului, pentru listarea/afișarea la raft;
• să refuze listarea unui produs agricol și/sau alimentar înregistrat pe scheme de calitate naționale și/sau europene, ofertat de către un furnizor pe motivul lipsei volumelor și a sezonalității acestuia;
• să ofere sau să vândă produse agricole și/sau alimentare în pierdere, cu excepția cazurilor prevăzute de legislația în vigoare;
• să preia condițiile comerciale agreate cu furnizorul pentru achiziția de produse aferente canalului de vânzare cu amănuntul și să le aplice cu privire la achizițiile de produse de la furnizor aferente canalului de vânzare en-gros.

În plus, divulgarea termenilor și condițiilor contractului comercial pentru achiziția de produse agricole și/sau alimentare, cu excepția cazului în care aceasta este necesară pentru îndeplinirea obligațiilor asumate față de respectivul furnizor sau respectarea unor prevederi legale, atât de către furnizor cât și de către cumpărător, reprezintă, de asemenea, practică neloială interzisă.

Conform formei trimise la promulgare, legea urmează să se aplice tuturor contractelor comerciale încheiate între furnizori și cumpărători ce intră în domeniul de aplicare a legii, după data intrării acesteia în vigoare (respectiv 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial).

Pentru contractele comerciale încheiate anterior, părțile au obligația punerii lor în acord cu prevederile prezentei legi, până la data de 31 decembrie 2022.

Din punct de vedere teritorial, legea reglementează relațiile comerciale dintre furnizori și cumpărători în cadrul lanțului de aprovizionare, cu privire la practicile comerciale neloiale săvârșite în legătură cu vânzarea de produse agricole și/sau alimentare, atunci când vânzările când sunt realizate pe teritoriul României, precum și când vânzările sunt realizate în afara teritoriului țării, dar când produc efecte pe teritoriul României.

Săvârșirea practicilor comerciale calificate ca neloiale se sancționează cu amenzi cuprinse între 250.000 RON și 600.000 RON.

În plus, săvârșirea în mod repetat a practicilor comerciale neloiale se sancționează cu amendă în sumă de 1% din cifra de afaceri totală, realizată în anul financiar anterior de contravenient.

Legea definește drept săvârșirea „în mod repetat” ca fiind „constatarea unei practici comerciale neloiale într-un interval de 2 ani de la emiterea unei decizii prin care a fost constatată și, după caz, sancționată o contravenție săvârșită de aceeași întreprinderea implicată, indiferent de natura noii încălcări”. Pentru a se constata săvârșirea unei practici comerciale neloiale în mod repetat, legea nu impune ca această practică să aibă aceeași natură sau să fie săvârșită prin raportare la același furnizor.

În contextul acestui cadru legal cu caracter de noutate în materia practicilor comerciale în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar, ce stabilește totodată și un regim sancționator sever, inclusiv prin instituirea unor mecanisme de aplicare de amenzi prin raportare la cifra de afaceri a operatorilor economici supuși unor eventuale acțiuni de supraveghere și control, modul în care autoritățile competente cu implementarea și aplicarea legii, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Consiliul Concurenței, vor alege să își exercite atribuțiile va fi esențial pentru realitățile economice ale României, după intrarea în vigoare a legii.