Leonard Strizu, fostul fotbalist care și-a propus să devină numărul unu în România pe piața de murături

0
197

Fost fotbalist cu peste o sută de meciuri în prima ligă a țării, Leonard Strizu s-a orientat spre diverse afaceri odată ce și-a încheiat cariera sportivă. În 2017, fostul atacant de la Rapid, Progresul sau Brașov a creat „Rețeta Bunicii”, un brand de varză murată care și-a propus să devină cel mai apreciat din România.

„Ideea inițială pe care am avut-o împreună cu fratele meu a fost să producem murături tradiționale pentru restaurante. Aveam un prieten bun în Lungulețu, județul Dâmbovița, care se ocupa cu asta și am făcut o asociere. A contat mult și că în acea zonă a țării există o tradiție a varzei murate. Există câteva comune renumite pentru asta, de zeci de ani”, povestește Leonard Strizu.

Cum a fost trecerea de la distribuția în restaurante la retail?
La un moment dat ne-am decis să trecem la nivelul următor: să producem mai mult și să distribuim varza murată în marile hipermarketuri. În discuțiile inițiale cu hipermarketurile, am întâlnit mai multe bariere decât ne-am fi așteptat. Singurul care a avut răbdare cu noi și ne-a oferit încredere și suport a fost Carrefour, așadar am început cu ei. De acolo a început, practic, ascensiunea brandului nostru. Am stabilit condițiile de colaborare mai întâi pentru trei luni, de test. Atunci am înțeles că agricultura se face pe termen mediu și lung, nu de azi pe mâine, și că e nevoie de rigoare ca să reziști pe piață. Ca să poți lucra cu retailerii, trebuie să te asiguri că livrezi produsele la timp, că nu faci rabat de la calitate și că ești pregătit să oferi constant cantitate. Nu e simplu.

Concret, cum trebuie să fie produsul ca să fie atractiv pentru retaileri?
În primul rând, produsul trebuie să fie vidat bine, ca să reziste pe rafturi. Aspectul e important. Varza trebuie să aibă o culoare normală, să respecte greutatea per pachet sau ca număr de bucăți pe ladă. Produsul trebuie transportat la temperaturi potrivite și este nevoie ca fiecare lot pe care îl livrezi să aibă un buletin de analiză.
Evident, gustul contează, iar noi deja suntem recunoscuți pe piață pentru asta. De altfel, marea mea satisfacție profesională e că feedbackul primit a fost excelent. Am întâlnit chiar controlori de calitate din retail care cumpărau, pentru uz propriu, produsele „Rețeta Bunicii”.

Cum au fost cele trei luni de test în care ați livrat pentru Carrefour? Ce ați învățat în acea perioadă?
Am luat-o pas cu pas, am făcut un plan de producție și de vânzări, ceea ce e esențial într-un business de tipul ăsta. Când știi ce ai de făcut pe termen lung, faci tot ce trebuie pentru a respecta înțelegerea și programul stabilit. În acele trei luni am livrat cantități destul de mici, câteva sute de kilograme pe lună. Nu am avut niciun refuz de marfă, gradul de livrare a fost de 100%. Pentru un producător fără experiență, cum eram atunci, a fost o bilă albă în piață. Pe parcurs, cantitățile livrate au crescut, iar anul trecut am livrat circa 400 de tone de varză. Între timp, din martie 2018, mai exact, lucrăm și cu cei de la Kaufland, iar toată producția noastră merge către cele două lanțuri de retail.

Care a fost investiția inițială pe care ați făcut-o?
Investiția inițială a fost undeva la 20 de mii de euro, în prima lună de colaborare cu hipermarketurile. A trebuit să ne luăm utilaje profesionale pentru vidat, să asigurăm transportul, să realizăm etichete și pungi. În plus, am luat o altă suprafață de teren, în arendă, pentru a putea mări producția și a ne respecta obligațiile contractuale. După acele trei luni, am înțeles că trebuie să continuăm investițiile pentru a ne dezvolta și a ține pasul cu ceilalți producători existenți.
Pe lângă partea financiară, am investit mult suflet și timp în „Rețeta Bunicii”. Exceptând partea de cultivare, m-am implicat personal în toate procesele, de la vidare până la livrare. Au fost multe nopți nedormite, au fost situații în care, împreună cu familia, am lucrat cot la cot nopți întregi pentru a fi siguri că respectăm parteneriatele cu retailerii.

Cât de profitabilă e o astfel de afacere în România?
Varza murată e un produs care nu generează volume de business foarte mari. Murăturile sunt specifice anotimpurilor, mult mai căutate în lunile de sărbători – decembrie și aprilie. În funcție de ani, producția poate fi mai bogată sau mai săracă. Iar când producția este săracă, trebuie să ai grijă să completezi cantitatea, ca să onorezi planul cu retailerii. Pe deasupra, te lovești de probleme pe care le înveți pe parcursul ambalării. Spre exemplu, dacă varza nu-și termină perioada de murat, se umflă când o videzi, lucru care se întâmplă mai ales vara.
Dar eu am vrut să fac asta pentru că mi-am dorit mereu să încurajez agricultura românească. Sunt un tip ambițios și mi se pare normal ca pe rafturile magazinelor să existe murături exclusiv locale, nu de import. Anul trecut, cifra noastră de afaceri a fost de 1,5 milioane de lei și am livrat circa 400 de tone de varză murată. În 2019, sperăm ca producția să se tripleze, să depășească o mie de tone.

Ce înseamnă pentru „Rețeta bunicii” faptul că produsul ajunge în hipermarketuri?
Ne ajută să avem predictibilitate pentru următorii ani și ne determină să investim ca să ne îmbunătățim pe toate planurile. De altfel, tot profitul obținut până acum există doar în contabilitate, pentru că el a fost mereu reinvestit. Am achiziționat utilaje mai moderne (o mașină care te ajută să videzi 15-20 de verze pe minut), am mărit constant spațiul de depozitare, am mărit treptat capacitatea de producție – acum avem aproximativ 40 de hectare cultivate doar cu varză. Satisfacția e că, de la lună la lună, ai ceva în plus, fie în depozit, fie pământ. Doar așa poți progresa.

Cât de mult contează fluctuațiile de preț ale verzei?
Sunt foarte importante în acest business. În 2017, când prețul verzei era scăzut, undeva la 20 de bani pe bucată, culesul costa mai mult decât prețul de vânzare. Însă anul acesta, prețul a fost de cinci ori mai mare, pentru că producția națională de varză a fost mai slabă.

Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ați întâlnit în tot acest timp?
Am învățat totul pe parcurs și astăzi am ajuns să fiu pasionat de domeniul ăsta. Mi-am dat seama că pentru a asigura un stoc mare trebuie să deții foarte mult pământ. Când murezi varza astfel încât să oferi un produs care să aibă garanție de până la doi ani, 30% din cantitate se pierde. Pe un pogon poți cultiva 28-35 de tone de varză, asta într-un an bun. Alt lucru pe care l-am învățat e că e greu să găsești forță de muncă serioasă, promptă și implicată. Până să ajungem la echipa pe care o avem acum, am schimbat mulți oameni.

În acest moment, sunteți pregătiți să lucrați și cu alți retaileri?
Am discutat deja cu alți trei retaileri importanți din România, care ne-au contactat după ce ne-au văzut produsul la raft, însă nu am ajuns încă la un numitor comun. Dar pe viitor sigur vom colabora, mai ales că, după cum spuneam, noi vom produce cantități tot mai mari de la un an la altul, ne vom îmbunătăți tehnica de vidare și vom continua să oferim calitate.

Ce alte planuri de viitor aveți? Vă gândiți să exportați produsele?
Nu, nu mă gândesc încă la export, pentru că mai e multă treabă de făcut în România. În schimb, am decis să extind „Rețeta Bunicii” și să oferim românilor și alte sortimente de murături. De la conopidă până la gogonele, ardei, castraveți și murături asortate. Pentru asta, am achiziționat mai mult teren în județul Dâmbovița și din sezonul următor vom avea culturi variate. La fel ca în cazul verzei murate, o vom lua pas cu pas și vom face lucrurile ca la carte.
Pe termen lung, obiectivul meu e să transform „Rețeta Bunicii” în cel mai reprezentativ brand de murături din țară. Sper ca ambiția mea să motiveze și alți producători locali, mai ales că, în acest domeniu, concurența e benefică și duce la creșterea calității. Dacă eu am reușit, deși nu aveam experiență, înseamnă că și alții pot.