Material de opinie, semnat de Bogdan Ghineț, antreprenor, fondatorul brandului Scrijele ca la bunica.
Epidemia de COVID 19 și războiul din Ucraina au adus pe tapet un subiect pe cât de important, pe atât de puțin dezbătut, în toate mediile posibile. Sau poate prea puțin s-a acționat. Ce facem cu dependențele de alte state, în ceea ce privește producția diverselor bunuri de larg consum? Ce facem dacă se mai blochează un canal, dacă mai apare o altă epidemie sau dacă războiul din zonă se lungește foarte mult?
Efectele se văd, astăzi, atât de bine, când toată Europa s-a trezit că este dependentă energetic de Rusia și că ani de zile a preferat liniștea unei colaborări toxice dar profitabile, în loc să facă pași concreți spre o mai mare independență energetică.
Statele Uniunii Europene s-au văzut dintr-odată nevoite să recurgă la tot felul de soluții, astfel încât să țină sub control prețurile energetice, dar să și devină independente. Problema este că acest lucru nu se poate realiza peste noapte, este nevoie de timp și de resurse financiare.
În aceeași situație se regăsește și România, din punct de vedere al lanțului de producție alimentar. De ani de zile toată lumea se plânge că exportăm materie primă masiv și importăm produse procesate. Mai mult, produsele alimentare din piața românească sunt, în proporție covârșitoare, importate din alte state.
Însă nimeni din zona de retail modern nu s-a așezat serios la masă cu micii procesatori din țară, ca să facă un plan de dezvoltare pe termen lung, din care să câștige toate entitățile din lanțul de producție: producător – procesator -distribuitor -consumator. Pentru că ne place sau nu, discuția trebuie să existe între procesatori și lanțurile de magazine și este necesar să fie deschisă și constructivă, pentru a pune bazele unei colaborări pe minimum cinci-zece ani.
Din păcate, lanțurile de magazine pornesc de la premiza că procesatorii trebuie să fie mari, să aibă capacități imense de producție. Or, fiecare dintre acești mari procesatori au fost la început un mic procesator și a crescut treptat, prin investiții constante și prin parteneriatele dezvoltate.
Prezența pe rafturile lanțurilor de magazine a produselor realizate de micii procesatori înseamnă, pe scurt: vizibilitate -vânzări-volume-investiții-capacități ridicate de procesare, într-un final, – preț competitiv.
În calitate de mic procesator de fructe deshidratate am încercat de multe ori să mă prezint lanțurilor de magazine. La problemele identificate de aceștia, în timp, am conturat următoarele soluții posibile:
– listarea produselor și plata strict pentru ceea ce s-a vândut;
– listarea inițială a produselor doar în regiunea unde este amplasat micul procesator;
– realizarea unui „colț al procesatorului local”, unde să fie expuși producătorii locali tot timpul anului, prin rotație.
Mai mult, în ultima perioadă se discută tot mai mult despre măsuri de combatere a risipei alimentare și de dezvoltare durabilă. Prin sprijinirea micilor procesatori și listarea produselor pe care aceștia le realizează, retailerii se pot dezvolta durabil – și asta, fără a mai fi nevoiți să achiziționeze produse similare, de la mii de km distanță.
În cazul meu, cu excepția unor discuții preliminarii, nu am reușit nicio formă de colaborare cu marile lanțuri comerciale. Am însă convingerea că toți micii procesatori ar fi interesați să înceapă dintr-un punct și să se extindă în toate magazinele din țară. Este nevoie de timp și de investiții, iar acestea nu se fac peste noapte.
Parteneriatele de durată, care să evite crizele din lanțul de aprovizionare și să servească obiectivelor comune de sustenabilitate se pot realiza doar dacă există voință din partea tuturor și dacă se găsesc soluții punctuale.
Este clar că nu este un demers facil, dar el va face, în cele din urmă, diferența în piață și va reprezenta o evoluție pentru toate părțile implicate.
