Proiectul „De aici, de aproape”, lansat de Carrefour în septembrie 2025, a crescut într-un ritm care depășește dimensiunea unui simplu program de listare a producătorilor locali. În spatele cifrelor se află o schimbare de perspectivă asupra modului în care retailul modern poate lucra cu micile afaceri: fără presiunea volumelor mari, fără necesitatea unei logistici naționale și, mai ales, fără ca un producător local să fie nevoit să devină mai mare înainte de a avea acces la raft. Pentru Viorica Lăudescu, proiectul a devenit și un exercițiu de descoperire a unei noi generații de antreprenori locali: oameni care își construiesc afacerile pornind de la tradiție, dar care vin cu idei noi, know-how dobândit în alte piețe și ambiția de a crește. De la produse artizanale și afaceri de familie până la producători care fac deja pasul către extindere, „De aici, de aproape”, programul dezvoltat de Carref our România, conturează o perspectivă interesantă asupra întâlnirii dintre retailul modern și antreprenoriatul local.
Cum a „încolțit” ideea proiectului “De aici, de aproape”? Este în același timp și un diferențiator?
Am pornit acest proiect din convingerea că sprijinirea producătorilor locali înseamnă mai mult decât distanța fizică până la raft, ci înseamnă conexiune reală cu oamenii, gusturile și poveștile comunităților în care suntem prezenți. Noi am văzut că există un număr mare de artizani și afaceri de familie care pun pe piață produse autentice, de foarte bună calitate, dar care nu au resursele sau volumele necesare pentru a ajunge pe rafturile unui retailer național. Pe de altă parte, am identificat la clienți o nevoie și o cerere mai mare pentru produse locale, din propriile comunități. “De aici, de aproape” a apărut exact la intersecția acestor două realități, pornind ca proiect pilot în septembrie 2025, la Piatra Neamț și Roman, cu un număr de nouă artizani.
Sigur că proiectul în sine este și un diferențiator pentru noi, dar el a apărut, în primul rând, ca o continuare firească în ceea ce făceam deja. Carrefour are deja o amprentă bună de producători locali atât în sectorul de legume fructe, cât și în alte categorii FMCG. Colaborăm, în prezent, cu peste 2.000 de producători români, atât medii și mari, cât și mai mici. Zona pe care o abordăm prin acest nou proiect poate fi considerată, într-o anumită măsură, o nișă. Vorbim despre afaceri mici, cu până la 25-30 de angajați, multe dintre ele afaceri de familie, care produc, în mod firesc, cantități mai reduse. Am identificat astfel un segment pe care nu l-am adresat până acum și care vine cu propriile criterii și nevoi, diferite de cele ale partenerilor noștri tradiționali.
Retailul modern a accesat, într-adevăr, foarte puțin această categorie a artizanilor poate și pentru că nu este nici atât de ușor de lucrat cu ei. Care ar fi barierele?
Există această percepție că pentru a putea livra într-un lanț de retail de dimensiunea noastră, un producător trebuie să poată susține volume importante, să livreze pe distanțe mari și să aibă o infrastructură logistică foarte bine pusă la punct. Noi am încercat să privim lucrurile dintr-o perspectivă diferită și să ne întrebăm: „Ce-ar fi dacă nu ar fi nevoie de cantități mari? Dacă ar fi suficiente și volumele mici? Dacă producătorul nu ar trebui să livreze în toate magazinele noastre, ci doar în cele aflate în proximitatea lui?”
De aici a pornit, practic, construcția conceptului. Am stabilit câteva criterii clare: producătorul să se afle la o distanță de aproximativ 50-60 de kilometri de unul dintre magazinele noastre, să opereze în același județ și să aibă maximum 25 de angajați. Ne-am uitat și la cifra de afaceri, pentru că există și producători cu un număr redus de angajați, dar cu afaceri de dimensiuni foarte mari, iar noi am vrut să rămânem în zona micilor antreprenori locali.
Pe măsură ce am început proiectul, ne-am dat seama că tocmai aceste criterii puteau reprezenta una dintre cele mai mari provocări. Nu pentru că nu ar exista astfel de producători în piață, ci pentru că mulți dintre ei nici măcar nu se gândesc că ar putea deveni furnizori pentru un lanț mare de retail. Nu se consideră suficient de mari pentru a face acest pas și, prin urmare, nu vin ei către noi. De altfel, aproximativ 90% dintre producătorii incluși în program au fost identificați și abordați direct de noi.
Ce surse, ce canale ați folosit pentru a-i identifica?
Am mers la târguri, în băcănii sau cofetării locale, am discutat cu reprezentanții Direcțiilor Agricole din diferite județe, am apelat la ONG-uri care sunt în zona asta de susținere a micilor fermieri sau care sunt acceleratoare de afaceri și am analizat chiar și canalele de social media (TikTok, Facebook).
Ați pornit la drum cu un număr de nouă artizani în Piatra Neamț și Roman. Cum au evoluat lucrurile?
În prezent, în proiect sunt integrați 547 de producători de alimente. Deși proiectul a ajuns la o maturitate, noi continuăm să adăugăm producători artizani. Și frumusețea este că acum cei care sunt deja în program îi aduc pe alții. A ajutat mult și faptul că avem o campanie de comunicare în care povestim cum au început afacerile unora dintre ei. Este o campanie cu Dragoș Bucur, se numește „Din mâinile românilor”, toate episoadele sunt disponibile și pe YouTube. Se viralizează și află despre noi și despre program și vin ei și ne scriu pe adresa de e-mail dedicată pe care o punem la dispoziție. Și așa continuăm să adăugăm și să creștem portofoliul de parteneri. Cifrele din primul an au confirmat strategia noastră: aproape 550 de parteneri, peste 6.000 de produse, în peste 240 de magazine din 41 de județe.
În ce formate de magazine ați implementat programul acesta?
La sfârșitul lui iulie 2026, am finalizat implementarea în toate hipermarketurile și supermarketurile noastre. Însă acum lucrăm și la o selecție de magazine mai mici, de tip Express, în care se pretează să ducem astfel de producători. Portofoliul trebuie adaptat acestui format. Așadar, pe termen scurt vizăm ca o parte dintre produse să fie prezente și în magazinele de tip Express. De asemenea, acești artizani sunt prezenți și în Bringo, în secțiunea „De aici, de aproape”.
Ați aniversat un an de la lansarea proiectului. Dincolo de numărul mare de producători atrași, ce v-a surprins cel mai mult?
Pe lângă evoluția foarte rapidă a numărului de producători și viteza de implementare în magazine, am fost plăcut surprinși și de rezultatele obținute în vânzări Ce ne-a mai surprins a fost ambiția artizanilor înșiși: 50 dintre producătorii care la început livrau doar în raza de 50 km din propriul județ, și-au extins deja livrările în județele vecine.
Cum sunt poziționate aceste produse în raport cu prețul, mai ales că artizanal, tradițional și accesibil nu sunt întotdeauna ușor de pus în aceeași ecuație?
De acord. Eu cred că acestea sunt produse cu prețuri corecte, raportate la calitatea pe care o oferă. Și, dacă ar fi să o spunem foarte direct, sunt produse care pot concura de la egal la egal cu branduri consacrate, dar la prețuri mult mai competitive. Aceasta a fost, de altfel, una dintre surprizele proiectului. Iar un alt lucru care mi se pare foarte valoros este că, prin colaborarea cu noi, unii dintre producători au început să privească diferit propriile produse. Au observat că anumite produse nu se vând așa cum și-ar fi dorit și au început să își pună întrebări: de ce nu se vând, ce ar putea îmbunătăți și cum pot răspunde mai bine nevoilor consumatorilor?
Iar colegii mei din echipa de buyeri regionali, care au peste 20 de ani de experiență în spate, au început, practic, să devină și consultanții acestor producători. Au discutat cu ei despre produs, format, gramaj și despre ceea ce ar putea funcționa mai bine în magazin. De exemplu, în cazul unei beri artizanale de 500 ml, observația a fost că prețul și gramajul o făceau mai dificil de vândut. Recomandarea a fost să testeze un format de 330 ml, mai accesibil pentru consumator. Producătorul a fost deschis, a testat varianta și a constatat că funcționează mai bine. De acolo au venit și vânzările, iar ulterior produsul a ajuns și în alte magazine.
Revenind la discuția despre preț, sunt produse care au un preț foarte bun, dacă judecăm strict prin prisma raportului dintre preț și ceea ce oferă. Uneori poate fi chiar surprinzător să te uiți la eticheta unui astfel de produs, să vezi cât de simplă și curată este și, în același timp, la ce preț ajunge la raft. Aici este, poate, mai mult o observație personală, pentru că nu am în spate un studiu de consumator care să susțină această concluzie. Dar am impresia că, pe măsură ce trec anii, devenim tot mai atenți la ceea ce consumăm. Începem să ne uităm mai mult la calitate, la ingrediente și la ceea ce primim în schimbul banilor pe care îi plătim. Poate că, în anumite situații, consumatorul preferă un produs mai bun și de o calitate mai ridicată, chiar dacă acest lucru înseamnă să plătească puțin mai mult.
Ne puteți oferi câteva exemple de categorii care au avut cel mai mare succes?
Categoriile cu cele mai bune performanțe sunt înghețata la vafă, pufuleții, pâinea albă, brânzeturile, mezelurile și tot ce ține de zona de snack-uri (fursecuri, sărățele etc). Vine din urmă foarte frumos pâinea, unde avem o serie de produse deosebite. Urmează conservele de legume, dulcețuri, zacusca, zona aceasta de dry food.
Care au fost principalele provocări operaționale în scalarea atât de rapidă a acestui model regional/local de achiziții?
În principiu, este un model ușor de scalat, este nevoie doar de parteneri deschiși. Aș putea spune că o provocare a fost, la început, să convingem oamenii că o capacitate mai mică de producție nu este o problemă, nu este o barieră pentru acest tip de program. Procesul de listare nu a presupus intermediari, fiecare producător livrează direct în magazin. Am putut să ne extindem la nivel național tocmai pentru că am construit un model scalabil.
Recepționarea mărfii se face acolo, în magazin?
Da. Dar până la recepția din magazine, atunci când noi intrăm în contact cu un producător, mergem să vedem spațiul unde produce, cum produce, cum arată acel spațiu, dacă respect toate normele în vigoare etc. Avem o responsabilitate față de clienții noștri. Când suntem în situația în care constatăm că eticheta nu este conformă cu legislația, de exemplu, le spunem: „trebuie să remediezi aceste aspecte, apoi ne poți contacta din nou să reluăm discuția”.
Din această lună, ați lansat și programe dedicate de dezvoltare. Ce feedback ați primit, care sunt cele mai mari nevoi de învățare ale micilor antreprenori?
Cu timpul, am ajuns la concluzia că avem nevoie de un programe de învățare pentru acești producători și atunci am dezvoltat un program de dezvoltare antreprenorială împreună cu cei de la Impact Hub din București. L-am numit „De aici mai departe” și, în programul acesta, învață despre etichetare, conformitate, ambalare, despre cum să-și promoveze afacerile pe social media. Eu fac de mulți ani training-uri, dar niciodată în 25 de ani nu am întâlnit situația în care să am 200 de oameni înscriși și 200 de oameni care participă efectiv. Sunt niște sesiuni fantastice cu specialiști din zona aceasta și abordăm inclusiv subiecte precum „Cum îmi construiesc un preț pentru retail modern, dar să-mi păstrez și profitabilitatea?”
În luna octombrie vom organiza și un bootcamp la Brașov, la care am invitat 25 de artizani din program, pe care îi vedem cu potențial de dezvoltare, dar și cu dorința de a-și scala afacerile. Va fi un program intensiv de două zile și jumătate, cu workshopuri, sesiuni de lucru și componente de teorie, construit în jurul unei întrebări foarte concrete: „Cum îmi scalez afacerea și cum o dezvolt la nivel național?”
Mi-aș dori ca acești 25 de producători să fie chiar cei care vor face următorul pas și vor ajunge, în timp, în toate magazinele noastre. Pentru ei, aceasta ar însemna trecerea la un alt model de colaborare: de la livrarea directă în magazine la livrarea prin platformele și depozitele noastre, urmând ca noi să preluăm distribuția către întreaga rețea. Ar fi, practic, următoarea etapă în dezvoltarea acestor afaceri și un semn că proiectul și-a atins unul dintre obiectivele importante: să creeze premisele pentru ca micii producători locali să poată crește alături de un retailer mare.
Cifra de 547 de artizani este una destul de mare. Mai este loc de creștere?
Da, mai este. În București, de exemplu, noi am îmbinat două concepte, comunicând practic mesajul „Din București și împrejurimi”. Un alt doilea concept pe care l-am creat se numește „O colecție de artizani locali din România”. L-am creat pentru că Bucureștiul este un oraș cosmopolit, locuiesc aici oameni din toate județele țării și atunci ar fi păcat ca niște produse pe care poate le cunosc de acolo de unde sunt să nu fie prezente aici, în Capitală. Și atunci cred că sunt mai multe orașe precum București, poate și Clujul și Iașul, unde poți să reunești producători din celelalte colțuri ale țării. Și chiar și la Piatra Neamț, unde am început cu nouă producători și am ajuns la 23, tot mai este loc.
Un alt aspect specific acestui proiect este modelul de aprovizionare. Vorbim despre producători mici, care nu pot susține volume foarte mari și nici nu le solicităm acest lucru. De altfel, faptul că nu există această presiune asupra volumelor a fost unul dintre elementele care le-au dat încredere să intre în program. Într-un astfel de model, este firesc să apară situații în care un producător ne anunță că, pentru o anumită perioadă, nu poate asigura un produs sau un anumit volum. În aceste cazuri, avem flexibilitatea de a colabora cu un alt producător local din aceeași categorie, astfel încât oferta să rămână relevantă pentru consumator.
Inițial ne-am întrebat dacă disponibilitatea fluctuantă a unor produse ar putea reprezenta o problemă în relația cu clienții. În realitate, consumatorii au înțeles foarte bine specificul acestui model și faptul că vorbim despre producători locali, cu capacități de producție limitate. Mai mult, această disponibilitate limitată poate deveni chiar parte din valoarea proiectului: dacă un produs nu mai este astăzi la raft, înseamnă, de multe ori, că s-a vândut și că urmează să fie reaprovizionat cu un produs proaspăt. Este o dinamică diferită de cea a unui model de aprovizionare bazat exclusiv pe volume mari și disponibilitate permanentă.
Cum susțineți promovarea acestor artizani în mediul digital și ce rol joacă poveștile lor de business în strategia generală de marketing a rețelei?
Promovăm producătorii noștri locali prin foarte multe inițiative, pentru că vrem ca aceștia să devină cât mai cunoscuți. Vorbim atât despre mediul digital, dar și târguri în magazinele noastre prin care ducem poveștile lor mai aproape de clienți prin comunicare la raft și evenimente dedicate.
În încheiere, aș vrea să vă întreb ce alte obiective aveți pentru acest proiect?
Continuăm să ne extindem rețeaua de producători și să introducem constant noi producători în program.
Privind micii producători cu care lucrați astăzi, cât de mult s-a maturizat antreprenoriatul românesc în ultimii 20 de ani, mai există decalaje față de piețele europene?
Este o observație personală, nu una bazată pe date statistice, dar pe care o regăsesc foarte clar și în rândul afacerilor din programul nostru: vedem o nouă generație de antreprenori români care au experiență și parcă mai mult curaj, acumulate în perioadele în care au lucrat în străinătate. Eu au ales să revină în România și să își construiască aici propriile afaceri. Vin cu un alt tip de know-how, cu modele de business pe care le-au văzut în alte piețe și, poate cel mai important, cu mai multă încredere în propriile capacități antreprenoriale.
În paralel, avem foarte multe afaceri de familie în care asistăm la un transfer de responsabilitate către generația următoare. Iar această tranziție este, de multe ori, extrem de interesantă, pentru că aduce împreună două perspective asupra businessului: experiența și tradiția generației care a construit afacerea și viziunea unei generații care vine cu idei noi și cu experiențe diferite. Vedem uneori chiar mici diferențe de abordare. Părinții vor să ducă mai departe rețeta și produsul care au consacrat afacerea, în timp ce copiii, care au lucrat în alte piețe și au văzut alte modele, vin cu ideea de a diversifica și de a introduce produse noi. De exemplu, dacă generația anterioară a construit businessul în jurul unor produse tradiționale, generația următoare poate veni cu ideea de a dezvolta produse inspirate din experiența acumulată în Italia sau în alte țări europene.
Mi se pare însă foarte interesant modul în care se produce, în timp, această predare de ștafetă. Există inițial o doză de scepticism, dar și disponibilitatea generației care a construit afacerea de a spunе, în cele din urmă: „Eu am dus businessul până aici. Acum este rândul tău să îl duci mai departe.” Iar această combinație între tradiție, experiență și know-how nou poate fi una dintre sursele importante de dezvoltare pentru antreprenoriatul românesc.
