Acasă Retail & FMCG Actualitate Guest Editorial: Cum transformăm exportul de mărfuri în export de branduri

Guest Editorial: Cum transformăm exportul de mărfuri în export de branduri

20

Valoarea exporturilor anuale ale României se învârt în jurul sumei de 95 de miliarde de euro pe an, iar cele ale Republicii Moldova se apropie de patru miliarde de dolari anual. Nu e de competența mea să apreciez critic aceste valori sau evoluții, însă ce pot face foarte bine este să privesc puțin situația din perspectiva brandurilor și a antreprenorilor din cele două țări, și să vă invit să reflectăm asupra acestei întrebări: Ce ducem la export – mărfuri sau branduri? Articol scris de Andreea Florea, Managing Partner Brand Tailors

Din acest punct de vedere, este absolut regretabil că nu se raportează – deci nu avem de unde să știm, nici măcar estimativ – ce proporție din aceste cifre constituie produse comercializate pe piețele internaționale sub brandurile producătorilor români și moldoveni. Spun că este regretabil pentru că, așa cum ne arată practicile comerciale din piețele naționale, valoarea adusă producătorilor de vânzările de brand e mult mai mare, în termeni de profitabilitate și construcție sustenabilă pe termen lung, decât producția în sistem private label, vânzarea bulk sau furnizarea de ingrediente/componente.

Dacă ne uităm la structura categoriilor produselor exportate de oricare dintre cele două state și folosind un mix echilibrat de experiență comercială și bun-simț, putem intui că proporția produselor branded e foarte mică. M-aș aventura să estimez că în jur de 10% din exporturile României sunt vândute sub brandul producătorului, iar cifra se datorează în mare măsură celor peste 440.000 de automobile produse de fabricile Ford și Renault în România și comercializate în afara țării.

Pentru Republica Moldova, aș estima exportul de branduri mai degrabă în jur de 5%, bazându-mă tot pe informații publice, bun-simț și experiență.

 

Oportunitatea pentru vânzarea de branduri pe piețele internaționale este de necontestat, însă crearea sau pregătirea unui brand pentru export este deosebit de dificilă.

Sunt trei maniere de a exporta produse sub brandul propriu al producătorului, dintre care cea mai simplă și cea mai costisitoare este aceea de a investi în crearea și dezvoltarea unui brand pentru fiecare dintre țările de destinație. În felul acesta, putem ajusta la perfecție produsul și brandul în funcție de particularitățile și obiceiurile de consum ale publicului-țintă dar, în timp, proliferarea brandurilor în portofoliul producătorului și fragmentarea producției vor ajunge să con­sume resurse disproporționate.

În cazul companiilor care au în vedere exportul către mai multe țări, o soluție excelentă este dezvoltarea unui brand internațional, care poate fi suficient de flexibil încât să permită ajustări de la o țară la alta, pentru a răspunde cât mai bine nevoilor pieței. Avantajul acestui tip de brand este că are o singură plat­formă strategică de poziționare și comunicare, un singur concept de design de brand și poate susține economii importante prin cen­tralizarea elementelor strategice și creative de promovare.

Având în vedere că aproximativ 70% din exporturile Republicii Moldova și României merg în statele UE, iar Europa poate fi considerată un spațiu cultural relativ omogen, cu elemente de bază și valori comune, modelul brandurilor internaționale destinate exportului pare să fie soluția optimă.

O recomandare importantă pe care aș avea-o pentru producătorii care au în vedere un astfel de model de dezvoltare ar fi un de­mers de localizare a brandului, adică de adaptare subtilă a portofoliului de produse, a detaliilor de design și chiar a numelui de brand. Îmi pare rău că nu am un exemplu de brand pentru export despre care să vă vorbesc, așa că sunt nevoită să apelez la un brand cu un proces excelent de localizare dezvoltat de GoodMills, chiar dacă modelul lor de brand nu pare să implice export.

Poate cea mai dificilă situație – dar și cea mai satisfăcătoare și benefică pe termen lung – este exportul unui brand național. Dacă vrem să facem asta, însă, avem responsabilitatea de a „traduce „și semnificația brandului, odată cu textele de pe ambalaj.

 

Îmi place să spun că vânzarea de produse este un act comer­cial, în timp ce vânzarea de branduri este un act cultural. Mă refer, bineînțeles, la cultura populară și de consum.

Cultura are subtilități și nuanțe care nu se văd în spreadsheets și liste de prețuri. Brandurile implică prin excelență o în­cărcătură emoțională, care se acumulează în ani și ani de prezență în piață și în viețile oamenilor.

Ca să putem exporta succesul de acasă într-o piață nouă, trebuie să cuprindem în comunicare cât mai mult din farmecul și unicitatea brandurilor, astfel încât să aibă loc un transfer de valori cu semnificație profundă pentru public. Acesta e posibil să fie cel mai greu lucru din întreaga disciplină de branding, dar nu e nicidecum imposibil.

În termeni de specialitate, numim acest proces „contextualizare de brand” și cea mai bună contextualizare la care mă pot gândi este cea pe care o făcea brandul Milka la intrarea pe o piață nouă. Producătorul nu numai că ne „vindea” ciocolata cu lapte din Alpi, dar ne configura întregul context cultural al brandului, cu pășuni alpine, clinchet de clopote și văcuțe mov, ca noii consumatori să poată primi într-un spot video de 30 de secunde esența dezvoltă­rii brandului în piața sa de origine.

Articolul precedentBrânzeturi românești premiate la prestigioasa competiție World Cheese Awards
Mihaela Popescu Andronic
Experiență de peste 15 ani în presa de business, specializată pe Retail & FMCG. Expertiza în aceste sectoare a fost îmbogățită lucrând aproape 4 ani în cercetare de piață, la agenția YouGov. Revenind în presa de business în decembrie 2025, am preluat rolul de a coordona echipa editorială și evenimentele de business organizate de Modern Buyer în Republica Moldova, cât și de a contribui la dezvoltarea conținutului editorial al Modern Buyer România.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.