Prunele, o categorie ce oferă mult loc de experimentat

Fără a parafraza campania promoțională recentă a unui mare retailer internațional și care este construită pe vechiul obicei al românilor de a-și face angajamente la început de an, eu mi-am propus pentru 2020, o serie de analize pentru fiecare categorie de fructe și legume proaspete în parte. Voi încerca să cuprind aspecte de genul: sezonalitate, surse de aprovizionare, analize sortimentale comparate, eventual brand-uri sau prețuri de vânzare, acolo unde este posibil, activități promoționale.

Acest prim articol este dedicat unei categorii aparent fără mare importanță: prunele. Însă, o categorie cu creșteri bune de la an la an și unde există încă mult loc de experimentat, atât pentru consumatori, cât și pentru specialiștii din departamentele de fructe și legume ale rețelelor comerciale.

Sortiment şi sezonalitate

Există două tipuri de prune destinate comercializării și consumului în stare proaspătă: alungite și rotunde, ambele însumând o varietate largă de culori, de la galben-pai, până la indigo și violet închis. Un mic număr de sortimente constituie o categorie intermediară, cu forme nici clar alungite, dar nici perfect rotunde.
Pentru prunele proaspete, majoritatea standardelor de calitate fac referire la fructele provenite de la Prunus domestica, subspeciile: domestica, insititia, italica, syriaca și Prunus salicina. Dintre varietățile alungite, pot fi menționate: Ager, Anna Spath, Tuleu, Bistrița, cea mai populară fiind Stanley. Trecerea către varietățile rotunde se face cu varietățile intermediare precum Centenar, President sau Cacanska Lepotica. În cazul varietăților rotunde, paleta de culori, calibe, origini este mult mai mare, aici există soiuri precum: Suplumsix (cu denumirea comercială de Angeleno), Giant, Autumn Pride, Beauty, Black Amber, Larry Ann, Sapphire, Midnight Sun, Big Kat, etc.

Cerințele minime de calitate se referă la fructele: intacte, preferabil cu strat natural și specific de pruină, curate, fără urme vizibile de murdărie, fără deteriorări sau urme cauzate de putregai, fără umezeală exterioară anormală, fără gust sau miros nespecific. Clasele de calitate sunt ca în cazul majorității fructelor și legumelor: clasa extra, clasa I și clasa II. Fructele care nu întrunesc cerințele minime clasei II nu pot fi comercializate decât în scopuri industriale. Calibrul, specific fiecărui soi, este determinat de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale. Pe clase, calibrele pot fi unificate în formula:

Pe piața din România, prunele sunt în general disponibile în fiecare lună a anului, indiferent dacă provin din România sau țările vecine (în lunile de vară) sau din emisfera sudică (în perioada rece). Pe luni, sezonalitatea poate fi evidențiată astfel:

Principalele surse de aprovizionare pentru marile reţele de retail modern

Această categorie de fructe nu se regăsește în top 5 anual la niciun retailer din România. Pe de o parte, prețul mic de vânzare per kilogram în timpul sezonului, dar și limitările în ceea ce privește numărul de articole din sortiment, duc categoria prunelor mai degrabă către jumătatea de jos a clasamentului. În timpul sezonului (iulie – septembrie) rețelele comerciale au ca principală sursă de aprovizionare producătorii din România. Zonele din care provin fructele sunt în general: Muntenia (zona Subcarpaților), Moldova, Dobrogea, Transilvania (mai ales zona Bistrița) și Banat. În cazul unui an slab productiv, precum 2017 spre exemplu, cantitățile necesare sunt completate cu fructe care provin mai ales din Republica Moldova, Serbia, Ungaria și Ucraina. În această perioadă, peste 90% din cifra de afaceri este realizată cu soiurile alungite. În general, rețelele comerciale de mici dimensiuni se rezumă în a oferi un singur articol, denumit generic “prune” fără a menționa soiul, în sortiment existând în respectiva perioadă și sortimente rotunde doar în raioanele de mari dimensiuni și cele de cash&carry.
Tot în această perioadă au loc evident și cele mai multe acțiuni promoționale, retailerii fie punctând efectiv sezonul, fie ducând adevărate lupte mai ales la nivelul prețului de vânzare. Acest lucru se întâmplă în anii cu producții cantitative mari. Pe de o parte perisabilitatea ridicată, pe de altă parte lipsa spațiilor moderne de depozitare, presează majoritatea fermierilor să împingă rapid cantități mari pe piață, iar retailerii profită de acest aspect. Asa a fost și în 2018, an în care producția a fost aproape dublă, față de anul anterior (842.1 mii tone vs. 444.9 mii tone).
În perioada august – noiembrie (chiar decembrie în unii ani) pe piață se regăsesc în cantități mari fructe care provin din Republica Moldova. Vecinii de peste Prut, net superiori în ceea ce privește tehnologia de păstrare și spațiile frigorifice dedicate acestui produs, au sesizat oportunitatea și sezonul scurt de România și dezvoltă cifre de afaceri considerabile. Pricipalele piedici existente în calea importurilor din această zonă sunt cele ce țin de birocrație (Republica Moldova nu este membră a Uniunii Europene și de aici apar o serie de proceduri și documente suplimentare necesare realizării importurilor) dar și de parteneriatele relativ deficitare dintre producătorii și exportatorii de acolo și importatorii și retailerii din România.
În restul anului sunt prezente pe piață mai ales soiurile rotunde provenind din Spania și Turcia (la începutul sezonului: mai/iunie), apoi Grecia (până cel târziu în septembrie/octombrie) și Italia – până în ianuarie în cazul anilor cei mai buni. În perioada ianuarie-mai, sunt prezente pe piață varietățile produse în emisferă sudică, mai ales Africa de Sud, la început: ianuarie-martie și apoi America de Sud (mai ales, Chile). Este perioada în care prețul de vânzăre per kilogram depășește 10 lei, varietățile aduse sunt mai ales cele de culoare închisă, de calibre mari (AAA sau AA). Nu există decât în puține cazuri activități promoționale, iar în magazinele de format mic lipsesc chiar cu desăvârșire din sortiment.

Producția România

Într-o statistică oferită în februarie 2019 de către Oficiul European de Statistică (Eurostat), România ocupa în anul 2017 locul 6 în Europa în ceea ce privește suprafața totală de livezi cu pomi fructiferi. Acestă suprafață era compusă în ordine, din livezi de: meri, pruni, cireși/vișini, peri, caiși, nuci, piersici/nectarini și alți pomi fructiferi/nuciferi (gutui, migdali, aluni, castani). Scăderea față de anul 1990 este evidentă: minus 37.16% – de la peste 313.000 de hectare de plantații pomicole la aproape 197.000 de hectare în anul 2014, ultimul din baza de date INS.
În cazul prunilor, scăderea față de anul 1990 a fost de 22.57%, ajungându-se la cca. 65.000 de hectare în anul 2017. Topul producției pe județe a fost: Argeș (67.2 mii tone), Vâlcea (46.6 mii tone), Dâmbovița (44.4 mii tone) și Buzău (30.9 mii tone), restul de până la cca. 440 mii tone (anul 2017 fiind considerat un an slab) fiind produs în județe precum: Constanța, Timiș, Bistrița, Zalău, Maramureș, Suceava, Iași, Vaslui, Botosani, Arad, Galați, Cluj, Bihor și Olt. Este greu de menționat ce procent din acest total a fost destinat consumului în stare proaspătă, însă cert este că o mare parte a producției este direcționată către industrializare. Varietățile produse sunt mai ales cele alungite și intermediare, abia de curând, în ultimii ani producătorii au început, timid, să încerce și varietățile rotunde, mai ales cele roșii și cele închise la culoare.
În general, producătorii de prune au în portofoliu și alte articole, de cele mai multe ori mere și fructe de vară (cireșe, caise, etc). Există foarte puțini producători exclusiv de prune, referindu-mă strict la furnizorii marilor lanțuri comerciale. Producători mari de prune, pe lângă alte fructe sunt: Hortifruct (cu producția localizată in Dobrogea), Pombis (Bistrița), Kronstadt (Timiș), D&D House (Muntenia), etc.

Lipsa unor spații adecvate de sortare și depozitare, lipsa din ce în ce mai acută a forței de muncă dar și perisabilitatea ridicată, împing fermierii să ia decizii dificile în ceea ce privește destinația producției. Soluțiile pe termen scurt precum activitățile promoționale, rezolvă eventualele probleme dar în același timp apasă balanța profitabilității și scurtează semnificativ perioada sezonului autohton. Pe termen lung, soluții pot veni din partea tuturor actorilor implicați:

  • producătorii – pot dezvolta cu ajutorul investițiilor soluții tehnice pentru a putea prelungi perioada de depozitare. Exemplul producătorilor din Republica Moldova poate fi benefic în acest sens. De asemenea, pot valorifica un procent mai mare din producție, în cazul în care dezvoltă tehnologii de uscăre și deshidratare. Având la bază și o strategie de brand bine pusă la punct, pot fi prezenți cu aceste produse pe rafturile magazinelor, chiar 12 luni pe an. Există astfel de mici afaceri, precum “Prunele de Leleasca”, afaceri care pot fi extinse la nivel național, fără probleme.
  • rețelele comerciale – pot asigura producătorilor angajamente și contracte punctuale de achiziții care să genereze un flux constant de marfă achiziționată, fără a se crea artificial o situație de supra-ofertă de produs românesc disponibil pe piață, cauzată mai ales și existența importurilor în perioada respectivă.
  • statul și organismele europene – trebuie să asigure cadrul normal de dezvoltare a pieței și pot sprijini prin măsuri concrete precum Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2020 sau oferind posibilități de accesare a fondurilor europene nerambursabile pentru pomicultură (submăsura 4.1a – “Investiții în exploatații pomicole”)

Republica Moldova, pe primul loc în top 15 ţări de provenienţă pentru prunele importate

România a importat în anul 2018 prune proaspete în valoare de 4.58 milioane de euro, în scădere cu 17,6% faţă de anul 2017, conform datelor oficiale. În volum, importurile totale de prune raportate de INS arată astfel: 11,9 mii tone în 2018 faţă de 9,4 mii de tone în 2017. Aşadar, în 2018 faţă de 2017, importurile au scăzut în valoare, principalele motive fiind cele legate de producția locală cantitativ mare care a determinat prețuri scăzute, dar au crescut în volum în 2018 faţă de 2017, mai ales determinate de creșteri pe partea de consum a populației.
Din datele oferite de INS reiese că Republica Moldova este pe primul loc în top 15 ţări de provenienţă pentru prunele intrate în ţara noastră, urmată de Bulgaria, Grecia, Olanda (Olanda este o ţară de tranzit pentru prunele provenite din pieţele “exotice”) şi Polonia. Importăm anual din Republica Moldova 9,4 mii de tone, ceea ce înseamnă peste 70% din totalul importurilor de prune proaspete. Motivele țin evident de proximitatea zonei de producție, dar și deloc surprinzător de calitatea superioară a fructelor.

Oportunităţi în retailul românesc

Așa cum am precizat anterior, categoria nu oferă o paletă largă de oportunități. Numărul articolelor din categorie nu este mare, în timpul sezonului existând unul sau două-trei articole, mai ales în cazul retailerilor cu raioane de legume fructe de mari dimensiuni.
Fructele comercializate în această categorie sunt în general cele din clasa I. De obicei, sub titulatura de “prune” sau “prune autohtone” sunt comercializate varietățile alungite, de culoare violet sau cele intermediare. Iar sub titulatura de “prune rotunde” sau “prune import” sunt comercializate varietățile rotunde, provenite mai ales de pe piețele externe.
În ambele cazuri, puțini sunt retailerii care dezvoltă cu furnizorii (fie ei direct producători, fie importatori) ambalări specifice. Acestea sunt în general caserole de 750gr. sau 1kg. și urmăresc fie nișele de clienți premium în cazul prunelor alungite – unde se dorește a se pune în valoare originea specifică sau calitatea cu adevărat extra, fie clienții de tip discount, în cazul prunelor rotunde. În acest caz, în respectivele caserole sunt ambalate fructe de calibru mai mic, inferior calibrului oferit la vrac.
Dacă în zona de discount accentul se pune pe cost, iar abordarea cu privire la informațiile oferite clienților este minimalistă, existând doar cerințele legale privind etichetarea, în cazul ambalărilor exclusiviste, informațiile ar trebui să fie mai numeroase. Succesul pe piață a unui astfel de produs ține atât de creativitatea ambalatorilor, în cele mai multe cazuri fiind vorba de producători deschiși către marketing și tehnici de ambalare/etichetare inovatoare, dar și de deschiderea retailerilor. Această deschidere poate include mai multe aspecte. De exemplu, poate veni prin oferirea de spațiu de expunere favorabil, aflat în zona de trafic maxim de clienți sau poate îmbrăca forma unor listări regionale, în cazul în care cel puțin la început, producătorul nu are forța livrării la nivel național. Însă, în toate aceste cazuri, sortimentul se poate dezvolta numai dacă există o cooperare bazată pe principiul win-win.

În privința activităților promoționale din anul 2019, acestea s-au intensificat începând cu săptămâna calendaristică 31 și au atins un maxim în săptămânile 35-37 (sfârșitul lunii august-începutul lunii septembrie). În respectiva perioadă, prețul a atins și minimul sezonului: 2.49 preț de vânzare la raft iar marfa a fost de origine România și Republica Moldova. În săptămâna 35, nu mai puțin de 5 retaileri (Kaufland, Carrefour, Lidl, Profi și Cora) aveau simultan prunele în ofertă – recordul sezonului pentru acest articol, iar în săptămâna 37 acest articol era promovat de 3 rețele comerciale (din nou Kaufland și Carrefour, dar și Penny Market), prețul ofertat fiind tot cel minim, adică 2.49 lei.

Concluzionând, pot susține că prunele reprezintă o categorie în care încă nu s-a atins maximul sortimental, iar spațiul în care se poate experimentă este încă generos. Segmentul produselor eco/bio este încă nevalorificat, cu excepția unor timide încercări care vin din România și Bulgaria/Grecia (pentru prune alungite) sau Italia (pentru prune rotunde), Însă, în ambele cazuri, ambalările sunt de 500 grame și departe de ceea ce ar însemna un articol de top, care să se adreseze mai ales unui client cu pretenții. Caserolă de plastic, flow-pack de plastic banal, niciun fel de informatie suplimentară față de cerințele minime obligatorii legate de etichetare.

Prunele sunt așadar în sine, o categorie mică, care dezvoltă însă multă emoție mai ales în perioada sezonului de vară, mai ales atunci când de viteza cu care sunt luate anumite decizii, depinde succesul sau eșecul unei întregi campanii de producție.