Pomadil, Târgu Jiu: Vrem să deschidem un magazin cu discount, de cel puțin 1.000 de mp, în partea de nord a orașului

0
1000

De profesie economist, Maria Budescu a absolvit facultatea de Cibernetică din cadrul Academiei de Științe Sociale în 1984. A primit repartiție la întreprinderea de Mașini-Unelte pentru Presare și Forjare Târgu Jiu. În 1992 lucra ca Șef-serviciu TVA al Direcției Generale Locale până în 1995, când a renunțat la statutul de angajat. Împreună cu soțul său, originar din Cotești Vrancea, antreprenoarea a înființat în 1995 Pomadil, afacerea care avea ca obiect de activitate comercializarea en gros a produselor aparținând VINCON și ale altor producători de băuturi din zona Vrancea.

Cum au fost începuturile pentru Pomadil?

Vindeam mai mult en gros la început, dar aveam și un magazin. Treptat, am intrat și pe bere, și pe sucuri, în fiecare an am adăugat ceva în portofoliu, nu ne puteam rezuma la vinuri. Ne-am împrumutat în 1998 ca să demarăm businessul, dar am returnat rapid împrumutul. De altfel, nici în prezent nu optăm pentru credite bancare. Ne-am dezvoltat atunci când am avut capital și ne-am putut permite. Este foarte greu să procedezi așa, dar am vrut să fim stăpânii noștri. Nu știi ce aduce viitorul și ce conjunctură nefavorabilă poate apărea și n-am vrea să avem probleme. A fost greu, dar ne-am descurcat.

Activitatea noastră se desfășoară exclusiv pe raza județului Gorj. Pomadil este o afacere de familie, în care suntem implicați și eu, și soțul, și fiul meu. Avem în jur de 100 de salariați. Nu ne-am avântat și nu ne-am propus obiective astronomice. Vrem să ne fie bine și nouă, și salariaților noștri. Vrem să fim și noi și ei mulțumiți.

Au fost etape în dezvoltarea firmei pe care merită să le amintim?

Firma a mers foarte bine în perioada de sfârșit a anilor `90 până în 2000. În 2006 cumpăraserăm deja terenul de 2.500 mp pe care ne-am clădit propriul depozit (de 1.500 mp) și sediul de unde se coordonează întreaga activitatea de distribuție. Mai avem un alt depozit de câteva sute de mp, magazine alimentare (trei în județ, unul la intrarea dinspre Petroșani în Târgu-Jiu).

Am investit gradual în dezvoltare, profiturile au fost reinvestite, am reînnoit parcul auto, am achiziționat utilajele pentru depozit. Întregul nostru parc auto (50 de vehicule, mașini de transport- marfă și cele aparținând agenților) este achiziționat cu bani cash. Cumulul investițiilor făcute, per total, atinge cca. 1 milion de euro.

Anul acesta am adăugat în portofoliu produsele Atifco – am considerat că este o oportunitate, fiindcă sunt produse foarte bine cunoscute în piață, calitatea e deosebită, prețurile sunt bune. Avem câțiva ani buni de când, în afară de băuturi alcoolice și bere am mers către produsele alimentare (zahăr, ulei, conserve, dulciuri – croisante, biscuiți, prăjituri). Avem peste 2.000 de produse în portofoliu. Am considerat că, dacă tot facem distribuție, trebuie să avem o gamă cu care să ne consolidăm relația cu magazinele.

Ați observat schimbări în preferințele de consum pentru anumite categorii de produse?

Băuturile răcoritoare acidulate – Coca-Cola, Fanta etc. merg în continuare, dar ponderea vânzărilor la sucurile naturale necarbogazificate a crescut. Față de ce vindeam anii trecuți, poate vânzările chiar s-au dublat la sucurile fără acid. Apa plată și-a crescut ponderea în comparație cu apa minerală.

Și în categoria conservelor, am remarcat o schimbare de mentalitate în rândul consumatorilor. Am văzut că vânzările la pateul de ficat au scăzut, probabil pe fondul promovării consumului de alimente fără E-uri. Au crescut în schimb conservele cu mâncare gata preparată, de exemplu, vânzările la produsele partenerului nostru Prefera – fasole cu costiță, fasole cu cârnăciori cresc. Dacă în Postul Crăciunului, cu doi-trei ani în urmă, pateul vegetal se vindea foarte bine, de anul trecut am observat o scădere majoră a vânzărilor. Acest lucru denotă un alt tip de orientare a consumatorului. Nu aș zice că oamenii nu mai țin post, probabil că aleg să mănânce altceva, deși e mai scump.

Care este situația comerțului tradițional în zona Gorjului?

Problemele se acutizează, expansiunea retailerilor internaționali a fost agresivă la noi, în ultimii ani. Sunt vecină cu un magazin Carrefour, mai jos e un Kaufland, ambele sunt situate în mijlocul orașului, la cinci minute de Centru, accesibile tuturor. Oricine poate să ajungă acolo pe jos, și cu mașina, să își facă toate cumpărăturile odată.

Comerțul tradițional a pierdut enorm, impactul a fost mare, s-au închis multe magazine în Târgu Jiu. Din nefericire, nici clienții noștri din comerțul tradițional nu au fost receptivi, încât să își schimbe la momentul oportun concepția despre ce înseamnă comerț, să aibă o viziune despre cum să-și schimbe magazinul, să-l facă atractiv pentru consumatori. Din păcate, nici în prezent unii dintre ei nu vor să înțeleagă că viitorul nu mai este magazinul pe care îl aveau acum cinci ani. Eu învinuiesc și autoritățile locale pentru că au permis accesul retailerilor internaționali în oraș. Nu s-au gândit ce impact va avea asupra afacerilor locale. Așa se face că au pătruns aici și formatele mici ale marilor lanțuri, Penny, Lidl, Profi care au împânzit cartierele. Unde a răsărit un astfel de magazin, comercianții din TT au închis. Noi ne adresăm lor cu prioritate, avem 1.200 de clienți în TT.

Ne adresăm și clienților din mediului rural, dar și acolo a început o expansiune a retailerilor internaționali. Profi a deschis și la țară și în micile orașe din județ. După 2012, la noi anumite zone (sate) au început să se depopuleze. Tinerii au plecat, n-au mai găsit locuri de muncă, agricultura nu i-a atras, fiindcă nu sunt condiții care să le ofere siguranța unui trai decent. La toate aceasta se adaugă și faptul că s-au făcut disponibilizări în minerit. Noi suntem o zonă cu specific de minerit și toate afacerile pe orizontală care depind de industria de minerit sunt afectate. Depindem în mare măsură de ce se întâmplă la minele de Rovinari, Roșiuța, Motru. Aveam 10.000 de angajați mineri în zonă, de la 20.000 în vremurile bune. Au dispărut întreprinderi care lucrau pentru industria de minerit, pe reparații de utilaje − sau sunt la limita existenței. Rămase fără consumatori, magazinele s-au închis. Au fost și câțiva mai întreprinzători care au reușit să se mențină și să crească și au ajuns să aibă patru-cinci magazine, bine așezate. Dar și aceștia au început să se trieze.

 

Aveți exemple de rețele locale care merg bine?

Nu mă pot lăuda cu rețele românești de talia celor din Vâlcea, unde există Diana sau Annabella. Aici sunt micuțe, cum e Rylke Prod, care are trei sau patru magazine sau Bedaroc, Nadeli, aici în oraș. Sunt firme serioase, au achiziționat magazine de la comercianți care n-au rezistat sau n-au știut să își gestioneze afacerea. Sunt câteva și în mediul rural, magazine care au câteva puncte de lucru. Din zona Motru pot să menționez societatea Ghiocela Prod, care are câteva puncte de lucru, precum și cofetărie și abator, o afacere bine poziționată.

Cât din cifra d-voastră de afaceri este realizată din comerțul tradițional, cât din HoReCa?

70% din TT, restul din HoReCa. Dar nu e o zonă cu restaurant, cluburi sau discoteci puternice. Deși avem aici operele lui Brâncuși și turismul ar trebui să duduie, avem un mare handicap. Nu suntem într-o zonă tranzitată, nu suntem legați de o autostradă, ca să le fie ușor românilor din toată țara sau turiștilor străini să ne acceseze. Se ajunge greu, pierzi multe ore pe drum ca să ajungi aici.

 Ați discutat acest aspect cu autoritățile locale?

Am discutat și cu primarul, și cu viceprimarul, oamenii sunt conștienți. Din păcate, ne lipsește infrastructura. Avem, la 50-60 de km distanță, statiunea Rânca, dar are probleme mari cu sistemul de canalizare şi alimentare cu apă. Aparține jumătate de orașul Novaci, jumătate de comuna Baia de Fier, dar planul urbanistic nu s-a făcut cum trebuie, de la bun început, este o stațiune care are deficiențe mari la capitolul infrastructură.

Cum au evoluat vânzările Pomadil în ultimii ani?

În 2017 am avut o creștere de aproape 5% față de anul anterior. Anul 2018 se încheie pe plus. Nu mult, din cauza salariilor și a celorlalte costuri de distribuție. Profi a deschis câteva magazine în mediul rural, ceea ce „ne-a furat” din vânzări. S-a deschis și un Lidl în apropiere, „ne fură” și el din vânzări, nu prea avem ce să facem.

O altă explicație pentru care nu avem o creștere mai serioasă în 2018 este și că partenerul nostru, Heineken, ne-a impus obiective greu de îndeplinit.

Aveți propriile obiective pentru 2019?

Am vrea să deschidem – să vedem unde și când – un magazin cu discount, cu o suprafață de cel puțin 1.000 de mp, undeva în partea de nord a orașului. Rămâne de văzut dacă se concretizează, dacă putem să îl construim și să îl lansăm până la sfârșitul anului 2019. Anul acesta ne așteptăm la greutăți și din pricina exploziei prețurilor la utilități și la combustibil, dar și din cauza creșterii salariilor.

Cum credeți că va evolua sectorul de distribuție în zona în care vă aflați?

În perioada următoare nu prevăd schimbări, aceasta în contextul în care suntem puternic legați de ce se întâmplă în județul Dolj. Și consumatorul final, dar și clienții noștri se aprovizionează din Craiova. Este o problemă cu care ne confruntăm de peste 20 de ani. În Craiova sunt angrouri puternice, cu vechime în piață – să zicem centrul comercial Malorex Craiova, dar există și un Selgros, și un Metro, și un Supeco, care au mereu promoții și prețuri foarte mici. Gorjenii se duc masiv spre Craiova, fiindcă sunt atrași prin prețuri pe care eu, ca distribuitor n-o să pot să le ofer niciodată.

Agentul meu nu reușeșe să preia comenzi de bere la PET Bucegi (2l și jumătate ) sau Neumarkt (la jumătate și la 1 litru), care merg foarte bine, fiindcă ele se găsesc la prețuri foarte foarte mici în Craiova. Gorjenii se duc după bere, dar cu siguranță vor cumpăra și altceva. Eu ca distribuitor nu pot să ofer Bucegi și Neumarkt la prețul acela. Atât timp cât prețul de listă la berea Bucegi este 7,27 lei, iar Metro l-a vândut în luna decembrie cu 4,80 lei, mult sub prețul de achiziție, ție care distribuitor nu îți rămâne nimic de făcut. Eu nu cred că ANAF face controale pe prețurile practicate de angrourile din Craiova.

Mă gândesc că, fiind o afacere de familie, veți dori să lăsați businessul pe mâinile fiului d-voastră. Cum îl veți convinge, care va fi argumentul?

E o muncă frumoasă, ai satisfacții multiple, dar trebuie să îți asumi riscuri. E multă bătaie de cap, ai grija salariaților, este nevoie să fii convingător în relația cu furnizorii, când discuți targeturi și realizări, să fii capabil să îți susții poziția, să le oferi clienților tăi o viziune asupra businessului lor, ca să fie un parteneriat corect și benefic pentru ambele părți. El a văzut că e o afacere, frumoasă, bună. Ce oferă viitorul depinde și de ce se întâmplă în piață.

Care sunt, deci, perspectivele sectorului în care activați?

Scenariul optimist presupune să existe o disciplină în piață. Clienții noștri să renunțe la obiceiul de a plăti când vor – pentru că în prezent noi credităm piața. Dacă nu am avea o politică riguroasă, de a verifica respectarea termenelor de plată și a soldurilor pe care fiecare agent le are la clienții săi, am fi în situația să pierdem businessul. Sper într-o corectitudine între partenerii din mediul de afaceri, aș vrea să existe siguranța respectării înțelegerilor contractuale: eu îți dau, tu mă plătești. În prezent clienții dispar, intră în insolvență, și riscurile sunt foarte mari. Lipsește disciplina de plată, în termenul contractual. Dacă ajungi în instanță trec luni și ani de zile până rezolvi ceva; n-ai făcut nimic cu asta. Sper că ACDBR va reuși să convingă legislativul să reglementeze prezența marilor retaileri în mijlocul orașului, și în felul acesta să susținem mai bine afacerile locale și magazinele mici.

Pe de altă parte, dacă aș vrea să mă dezvolt, e posibil să am nevoie de o creditare. Dar e inflație, dobânzile cresc, costurile creditării sunt foarte mari și aceasta este o problemă care nu știu cum și când se va rezolva.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here