Origini − businessul care combina puterea online-ului cu modelul de agricultura integrata

0
508

Antreprenor cu vechime in distributia de tehnica de calcul, Ion Coltan a dezvoltat in ultimii ani o afacere integrata cu produse naturale din lapte, carne si legume realizate artizanal, pe care le comercializeaza sub brandul Origini. Acestea sunt livrate fie in magazinul propriu din Bucuresti, fie direct la birou sau acasa, pe baza unei precomenzi facute direct pe site-ul cu acelasi nume.

Modelul de agricultura integrata a fost ideea d-voastra sau v-ati inspirat de undeva?

Nu, a venit natural. Pur si simplu am fost in situatia de a face asta, cu amendamentul sa fac asta cum mi-as dori eu, in calitate de consumator, nu cum ar face-o un industrias sau un antreprenor, care e focusat pe profit.

Cum ati facut trecerea de la computere la produsele naturale, de ferma?

Nu e vorba de o trecere. Zona agroalimentara a fost pentru mine ca un hobby intr-o prima etapa, dupa care m-a captat, si de vreo sapte ani incerc sa ma ocup serios de ea. Avem o ferma la Calinesti si una in extremitatea nordica a Brezei de Prahova, aproape de Talea. Ne ocupam de cultivarea pamantului – avem 100 de hectare de pamant arabil la Calinesti si 80 de hectare de pasune – localizate la Breaza. Avem in jur de 80 de vaci, tineret bovin si vaci adulte de lapte, printre care si o rasa mixta de tip lapte – carne, Montbéliarde. Pentru cresterea animalelor avem pasunile pe timp de vara, iar pe timpul iernii avem fanul de la Talea, lucerna si porumbul pe care le recoltam de la Calinesti. Iarna, majoritatea animalelor stau la Calinesti – mai putin o parte dintre capre si oi, care stau la Breaza. Primavara ducem tineretul bovin si o parte din vaci la Breaza pentru pasunat liber, iar o parte dintre capre care nu se adapteaza la hrana cu arboreturi, raman la Calinesti.

Cum este organizata partea de procesare, unde este localizata si ce tip de lactate produceti?

La Calinesti producem gama de branzeturi (branza proaspata, putin sarata, cascaval oparit) si acidifiate − iaurturi integrale şi degresate, sana, chefir, lapte batut si lapte prins – de capra, de oaie, de vaca.

Am vazut pe site ca in zilele de vineri livrati si peste proaspat; de unde provine?

Avem o cherhana, la Sfantu Gheorghe, in Delta Dunarii. Cand putem, aducem si peste proaspat. E delicat sa il transporti in perioada aceasta, fiind foarte cald − chiar si cu masinile frigorifice. Nu se justifica din punctul de vedere al costurilor. Preferam sa il procesam acolo, la Cherhanaua lui Dumitrel, decat sa-l aducem proaspat. Comenzile pe care le primim nu sunt foarte mari si transportul este scump, nu atat de la Tulcea la Bucuresti, cat de la Sfantu Gheorghe la Tulcea. Transportul se face cu barca si consumul de combustibil este foarte mare. Aducem peste mai ales in sezonul de scrumbie, si cantitatile sunt mai mari.

In afara de magazinul de prezentare din Piata Rosetti, aveti si alte puncte de desfacere?

Nu, nu acesta este scopul nostru. Nu intentionam sa facem o retea de magazine, ci sa consolidam reteaua de livrari la domiciliu. Am luat in calcul atat considerentul costurilor, cat si specificul productiei. Cream produse pe care le recomandam sa fie consumate cat mai proaspete, cat mai repede. Nu avem termene lungi de valabilitate, ca sa justifice distributia prin magazine. Nu suntem prezenti in supermarketuri, pentru ca nici cantitatile nu sunt mari. Suntem adeptii produselor artizanale, ori ca sa satisfaci nevoile unui supermarket trebuie sa livrezi cantitati mari, ceea ce ar presupune sa producem industrial. Noi nu putem sa producem industrial si nici nu vrem.

Cum vedeti in acest caz, extinderea businessului d-voastra?

In momentul acesta livram doar in Bucuresti si cateva zone limitrofe, dar destul de redus. Intentia noastra este sa crestem zona de acoperire si speram ca din toamna sa acoperim orasele Ploiesti, Brasov, Pitesti, in etape succesive. Cantitatile noastre sunt mici, vrem sa ne adresam familiilor, insa ar trebui sa ajungem la o gama extinsa, astfel incat orice comanda sa isi justifice costurile. In acest moment, o astfel de comanda este in jur de 150 de lei, suma de la care nu mai percepem costuri de transport.

Cum arata consumatorul produselor d-voastra?

Clientul nostru este in primul rand, informat. Nu neaparat bogat, dar stie ca impactul alimentatiei asupra sanatatii este foarte mare. Pentru el, sanatatea este o prioritate, si intelege argumentele noastre care justifica pretul. Avem si clienti mari mari, din zona bistrourilor si cafenelelor. Acestea au pasiunea pentru produsele fresh, pregatite pe loc, conceptul este apropiat de al nostru. Ei sunt deschisi, lucram foarte bine. Am avut cateva tentative sa livram in restaurante, insa din pacate, perceptia mea este ca ele sunt focusate pe costuri. Nu le intereseaza atat de mult calitatea, cat marginea pe care o pot obtine. Ori, este o mare diferenta intre un pui crescut natural si unul de supermarket. Daca as avea propriul restaurant, n-as face rabatul asta.

Care sunt problemele pe care le ridica acest model de business − ferma cu productie integrata?

In primul rand, sa gasesti oameni pasionati, care fac cu drag ce au de facut. Nu neaparat cu experienta, fiindca de multe ori acestia nu se dezobisnuiesc de modul lor de a face lucruri. Preferam sa aducem oameni care sa aiba deschiderea necesara, si pe care sa ii crestem noi, in spiritul nostru. Este un business complicat, pornind de la felul in care crestem animalele pana cand produsul ajunge pe masa consumatorului. Noi crestem gaini, rate, bibilici, curcani, porumbei de carne, tocmai pentru a putea avea un asortiment larg, la care am ajuns dupa ce am studiat proprietatile alimentelor. Carnea de porumbel, de exemplu, are un continut bogat de proteine, fier si vitamine si este recomandata copiilor si varstnicilor. Este un produs care se preteaza bucatariei sofisticate, de asemeni.

Cea mai mare preocupare pe care o avem e sa ne convingem clientii ca suntem in aceeasi barca. Comerciantii, chiar si unii dintre producatori vor sa optimizeze profitul, ceea ce este opus unui serviciu complet si onest. Din punctul asta de vedere, noi suntem diferiti. Am plecat din pozitia de „consumator” si nu trecem in cealalta tabara. Scopul meu este sa vad interesele cumparatorului. Sunt foarte pasionat de impactul alimentatiei asupra sanatatii si de la asta nu fac rabat.

E complicat, de exemplu, sa mentineti aceeasi calitate a produselor?

E complicat, nici nu poti sa mentii aceeasi calitate cand te raportezi la ciclurile naturale, de exemplu, calitatea laptelui are o fluctuatie semnificativa in tot timpul anului. Industrial asta se rezolva – faci analiza, gasesti lipsurile si adaugi din exterior ingredientele, asa incat sa ajungi la o standardizare. Nu vrem sa facem asta, fiindca vrem sa facem lucrurile cat mai natural. Procesul in sine e complicat, dar nu folosim artificiile care se aplica produsului ca sa il faci „placut” clientului.

Din dorinta ca produsele sa isi pastreze cat mai multi nutrienti activi, acest producator nu foloseste procedee industriale de omogenizare și normalizare a laptelui și nu adauga lapte praf, proteina vegetala sau alte ingrediente care sa imbunatateasca aspectul, textura sau rentabilitatea produsului. Prin procedee traditionale se asigura ca lactatele ajung la o aciditate care sa le conserve pentru 25-30 zile, in conditii de pastrare la frigider.

 

Care este totusi cifra de afaceri pe care o obtineti intr-un an?

Cifra de afaceri se situeaza in jur de 150.000-200.000 de Euro pe an, pe businessul cu alimente. In aceste conditii, MB Distribution (distribuitor de soluții IT, hardware și software din 1993) ramane o sursa de finantare pentru aceasta activitate.

Ati avea nevoie de anumite inlesniri din partea statului si nu le primiti?

In general ar fi bine sa nu inventam noi roata. Sa luam modelul de raportare a statului fata de producatorul artizanal din Franta sau din Italia. Sa incercam sa adoptam si noi tot setul de norme si legi pe care le au aceste state cu traditie. La noi insa lipseste vointa si preocuparea pentru asta. Nu se poate ca aceeasi legislatie care se aplica fermelor industriale sa mi se aplice si mie. In tarile pe care le-am numit, prin educatie, consumatorul stie foarte bine ce este acela produs artizanal si ce este un produs industrial si se intelege foarte clar de unde vine diferenta de pret. La noi nu exista cultura asta si criteriul pretului ramane definitoriu.

Cum rezolvati problema perisabilitatii produselor?

Trebuie sa spun ca productia noastra naturala e mult mai sanatoasa decat productia bio. In orice productie bio ai voie sa folosesti, in anumite procente, conservanti, coloranti si alte E-uri. Ganditi-va ca avem un produs – carne, lapte, unt etc. pe care il distribuim, la care termenul de garantie este de 30 de zile… In comert exista unt bio cu termen de valabilitate de 6 luni. Cum credeti ca se ajunge la acest termen lung? Noi avem un termen de valabilitate de 30 de zile la unt si le recomandam clientilor nostri sa cumpere saptamanal sau la doua saptamani, atat cat le este necesar pentru consum. Nu trebuie sa isi faca rezerve! Noi producem pe masura vanzarii, nu mai mult. Din cantitatea totala de lapte, facem produse cu termen scurt de valabilitate, atat cat avem cerere. Facem o estimare, care poate avea o marja de eroare de 2-3%se poate intampla ca intr-o saptamana sa nu am destule sau sa raman cu produse. Daca totusi ne ramane lapte il transformam in produse cu termen lung de valabilitate, pe care le tinem la maturat. Telemeaua, care se matureaza in 40 de zile, cascavalul pe care putem sa il pastram si doi trei ani, in rest preferam sa vindem cat mai proaspat.

Care sunt planurile de business pentru 2018 si mai departe?

Cum va spuneam, incercam sa ne marim baza de clienti, intensiv in zona Bucuresti − sa atragem mai multi, si extensiv, sa intram pe Ploiesti, Brasov, Pitesti. Nu cu spatii fizice de desfacere, pentru ca preferam sa comunicam online, si facem livrari. Chiriile nu se justifica. Sper ca pe viitor sa obtinem autorizatii care sa ne ofere dreptul de export, sa selectam cateva produse care se preteaza exportului si sa iesim pe piata din Germania, de exemplu, unde constiinta cumparatorului e ceva mai evoluata, sau chiar in Anglia.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentBulgaria: Distribuitori in Retail si Horeca, – Editia I, 2017
Articolul următorFuziunea Ahold-Delhaize incepe sa dea roade
Daniela Oancea
Redactor Sef al Modern Buyer din iulie 2017. Absolventa a Universitatii din Bucuresti, Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Daniela are o experienta de peste 20 de ani in presa. A inceput sa lucreze ca reporter si apoi ca redactor de stiri externe la cele mai importante cotidiene nationale. Si-a continuat cariera ca Business Editor pentru Mediafax si apoi ca redactor-sef la diferite publicatii business to business, precum si ca expert media in trei proiecte europene PHARE/SAPARD.