Cristina Haita, WWF Romania: „In Romania, cererea pentru produse certificate este mica, deoarece gradul de informare in randul consumatorilor este inca scazut”

0
795

De cinci ani de zile, WWF Romania realizeaza singurul studiu de pe piata romaneasca ce evalueaza performanta de mediu a principalilor retaileri alimentari, Retailer Scorecard.  Anul acesta, rezultatele arata ca interesul retailerilor asupra acestui aspect a crescut, insa, fata de alte tari progresul este inca slab. Cat de mare este gradul de constientizare in randul consumatorilor romani in ceea ce priveste consumul responsabil si sursele sustenabile? Consuma ei alimente provenite din surse sustentabile? Dar cat de bine stau la capitolul sustenabilitate companiile de retail prezente pe piata romaneasca? Care a fost evolutia in acest sens, a companiilor de retail? Cati retaileri au politici de sustenabilitate implementate si produsele certificate sau locale disponibile la raft? Sunt doar cateva dintre intrebarile la care am incercat sa aflam raspuns de la Cristina Haita, Coordonator Parteneriate Corporate, WWF Romania, Programul Dunare-Carpati.

De unde a venit necesitatea realizarii studiului Retailer Scorecard, cum ati demarat acest proiect?

WWF, ca organizatie de mediu, are principalul obiectiv sa se asigure ca biodiversitatea este mentinuta si conservata. Ne intereseaza sa urmarim procesele naturale si ce putem face pentru a le mentine asa cum sunt, iar una din principalele teme este cea legata de trasabilitatea alimentelor si in ce masura activitatea de retail afecteaza mediul natural. Ca si surse, consideram ca este mult mai eficient sa ne concentram pe ce exista la raft, pentru ca daca ne dorim un consumator mai responsabil, care respecta natura, acest lucru nu este posibil daca la raft nu exista produsul respectiv. Si, atunci, am fost curiosi sa vedem care este situatia si pe piata noastra, incercand sa aflam in ce masura retailerii internationali prezenti in Romania iau in calcul componenta de mediu in activitatea lor, lucru care se reflecta atat in politicile de achizitii cat si in prezenta produselor la raft.

Cum ati ales categoriile relevante si care este metodologia de realizare a acestui studiu?

Am ales opt categorii, deoarece scopul nostru nu era sa analizam tot portofoliul, ci sa ne uitam la categorii relevante pentru noi. Ne-au interesat produsele cu certificare ecologica sau cu certificari specifice categoriei respective, cum ar fi FSC, pentru lemn si hartie, sau MSC (Marine Stewardship Council) pentru peste. Astfel, am ales legume si fructe, lactate, oua, hartie, detergenti, peste si fructe de mare. Cat priveste metodologia, am luat in calcul doua metode de colectare a datelor: pe de o parte, vizita in magazin, pentru a vedea oferta de la raft, si realizarea unui chestionar, pentru a le da ocazia retailerilor sa isi prezinte punctul de vedere. Intrebarile din chestionar urmeaza aceeasi structura cu ce analizam noi la raft, iar suplimentar sunt si intrebari legate de politicile de sustenabilitate. Am utilizat aceeasi metodologie de la bun inceput, pentru ca ne-am dorit sa putem compara rezultatele, ca sa avem o imagine asupra evolutiei pietei. De exemplu, daca la inceput doar doi sau trei retaileri aveau produse certificate MSC, in prezent toti cei 11 retaileri analizati au. Fapt care ne face sa credem ca in cei cinci ani a contat ceea ce i-am tot intrebat, desi nu putem sa ne asumam in totalitate meritul pentru aceasta schimbare. Totusi, sunt multe situatii in care desi exista o politica la nivel de grup, pe o anumita piata nu se aplica.

Care ar fi obiectivele acestui studiu, din perspectiva consumatorilor, cum ajunge informatia la acestia? Cat de informati sunt consumatorii romani in ceea ce priveste produsele sustenabile, certificate etc.?

Gradul de informare in randul consumatorilor este inca scazut, acesta este unul din motivele pentru care cererea nu este atat de mare pentru acest tip de produse. Si nu vorbim numai de Romania. Din acest motiv s-a decis si implementarea proiectului Fish Forward la nivel european. Este un proiect pornit acum doi ani, impreuna cu alte 10 tari din Europa unde WWF este prezent, scopul sau fiind de a creste nivelul de constientizare a consumatorilor privind sursa hranei.

Uniunea Europeana este principalul consumator de peste importat din tari din Africa sau Asia, unde WWf desfasoara proiecte de schimbare a practicilor de pescuit sau de acvacultura. Proiectul isi propune sa creasca nivelul de intelegere a consumatorului, sa convinga oamenii sa isi puna intrebarea de unde vine hrana pe care o consuma, sa citeasca etichetele, sa se intereseze ce alternative exista. In acest scop am lansat, in toamna anului trecut, “Ghidul consumatorului de peste”. Este un ghid prin care dorim sa informam consumatorii care vor sa stie mai multe despre produsele pe care le consuma. Pot afla diverse informatii – cum ar fi principalele specii de peste,  daca pestele gasit in magazine provine din pescuit salbatic sau acvacultura etc., ajungand astfel sa inteleaga daca consumul lor influenteaza in bine sau in rau natura si, in final, sa poata lua decizii in cunostinta de cauza.

Intr-adevar, noi nu avem inca o cultura in ceea ce priveste cercetarea provenientei produselor, doar le cumparam si atat. Sunt multi consumatori care nu stiu, practic, ca exista eticheta MSC, de exemplu. Insa, odata ce sunt informati, ajung sa caute in magazine produsele respective. Pentru a populariza aceste informatii, incercam sa gasim parteneri-retaileri care sa fie dispusi sa le comunice, ar fi un avantaj si pentru consumatori, si pentru retaileri, pentru ca magazinele lor vor fi mai apreciate de catre clienti si, in plus, vor putea creste vanzarile pe categoriile respective. Dar lucrurile trebuie sa vina din ambele parti: si clientul sa isi doreasca mai mult anumite produse, dar si magazinul respectiv sa le poata oferi.

Daca ar fi sa faceti o comparatie, care ar fi situatia Romaniei la nivelul actual in ceea ce priveste implementarea acestor politici de sustenabilitate fata de alte tari europene?

Este greu sa dam cifre, insa as aminti cazul Austriei, o tara mica, fara iesire la mare, cu o populatie mai putin numeroasa decat Romania. La ei, peste 95% din produsele de peste si fructe de mare disponibile sunt certificate. Nu este o optiune, ci din start se ofera doar produse sustenabile. La ei, nivelul de intelegere este suficient de ridicat incat si consumatorul sa ceara anumite produse, iar pentru noi e dovada ca se poate.

Simplul fapt ca retailerii au inceput sa aduca mai multe produse din aceste categorii in timp, de la un an la altul, este un semn bun. Prin studiul Retailer Scorecard, in care analizam ce se intampla in piata de cinci ani, incercam sa atragem atentia insa ca pasii nu sunt suficient de mari. Se intampla lucruri si la noi, dar ne-am dori ca eforturile noastre duca la o schimbare de mai mare amploare in piata. Insa, sunt categorii unde unii retaileri stau foarte bine, de exemplu la hartie. Si aici gasim situatii, sa zicem, deosebite. De exemplu, in Romania, produsele reciclate sunt considerate ieftine si de o calitate mai slaba, ceea ce nu este neaparat adevarat. Si mai este situatia in care stim ca exista in Romania fabrici cu certificare FSC, care confirma ca hartia, lemnul provin din surse responsabile, dar aceasta informatie nu se regaseste pe ambalaj. Deci, informarea consumatorilor este un efort constant.

Referitor la peste si fructe de mare care ar fi situatia la noi, ca si surse sustenabile? Ce evolutie vedeti pe zona asta?

MSC (Marine Stewardship Council) si ASC (Aquaculture Stewardship Council) sunt cele doua scheme de certificare la nivel international, pe care si WWF le promoveaza ca fiind varinata cea mai buna in ceea ce priveste biodiversitatea. In Romania, in momentul de fata, nu exista nici un producator local care sa aiba aceste certficari. Avantajul major pentru producatorii care se certifica este ca, automat, li se deschid alte piete. Din pacate, din cate stim noi, in Romania nu exista nici ferme certificare organic sau bio.

Care este, in prezent, situatia pe categoriile legume si fructe, avand in vedere interesul din ultima perioada?

In 2014, analiza noastra a relevat ca procentul de legume si fructe romanesti in magazinele retailerilor era de 55%, iar acum este de 61%. Rezultatul este un mix de informatii care provin, asa cum am precizat, din doua surse: ce am vazut noi la raft si ce au declarat retailerii. Trebuie precizat ca e vorba de sezon, analiza fiind realizata in intervalul 18 septembrie – 6 octombrie 2016, perioada in care legumele si fructele de sezon sunt disponibile intr-o masura destul de mare. Toti retailerii au declarat ca au legume si fructe romanesti, insa mai interesant este faptul ca acum 5 ani nu exista acel colt cu produse locale semnalizate. Acum, fiecare retailer a inceput sa-si promoveze si categoria de produse romanesti, nu doar legume si fructe, ci in general. Din pacate, gasim in continuare la raft probleme de etichetare la legume si fructe, noi consideram ca este important sa fie etichetate corect ca provenienta, astfel incat consumatorul sa stie originea produsului. Pe de alta parte, sunt foarte putine legumele si fructele cu certificare ecologica. Am incercat sa vedem si cate produse sunt romanesti, dar si cate din cele romanesti sunt certificate. Ne-am dori ca si pe zona de produse organice cu certificare sa existe o oferta mai mare, momentan sunt doar cinci companii care au declarat ca au cel putin un produs certificat ecologic.

Pe langa aceasta metoda de a analiza anuala, trebuie sa ne gandim si la alte metode de a influenta sectorul cu totul, iar una dintre acestea ar fi parteneriatele bilaterale, in care sa lucram cu un retailer care isi poate asuma niste criterii de imbunatatire. Noi, ca organizatie de mediu, ne dorim ca piata, in ansamblu, sa creasca astfel incat sa isi reduca influenta asupra mediului si sa faca business intr-un mod mai responsabil. Acesta e scopul nostru. (foto: WWF Romania)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here